tag:blogger.com,1999:blog-1849790567664033635.post2374838826638022677..comments2024-03-18T20:46:31.522+02:00Comments on Radu Iliescu: Avortul şi flagelul bunului placUnknownnoreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-1849790567664033635.post-35440647678890689442017-05-24T13:00:42.258+03:002017-05-24T13:00:42.258+03:00Mi-ati luat aerul...Mi-ati luat aerul...Radu Iliescuhttps://www.blogger.com/profile/12053820452093705512noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1849790567664033635.post-19721804151453194372017-05-24T11:51:14.958+03:002017-05-24T11:51:14.958+03:00Buna ziua, (desi incarcata de stari apasatoare, ca...Buna ziua, (desi incarcata de stari apasatoare, cand v-am parcurs textul), inca cred ca e buna. Bunica mea a murit in urma cu 6 luni, la 76 de ani. Cu putina vreme inainte de moartea ei, vorbeam despre copilul meu si faptul ca nu am putut sa-l avortez, nu am putut sa ma gandesc la el aruncat, moment in care ea ne-a confesat mie si surorii mele, ca ea a avut peste 40 de avorturi...am ramas fara cuvinte, fara aer. Nu am considerat-o o criminala, m-a inmarmurit durerea cu care a trebuit sa traiasca. Sunt mama unui baiat de 2 ani si jumatate, nu mi-am dorit copii, nici eu, nici tatal lui. Cu toate acestea la cateva zile dupa conceptie am simtit ca ceva e altfel. Eram speriata, cu toate acestea cand am primit confirmarea, am zambit, am ras, am avut o reactie total opusa fata de ce-mi spunea ratiunea. M-am gandit atunci, ca copiii nu se fac cu creierul ci cu inima, m-a intrebat doctorita daca vreau sa-l pastrez, i-am spus ca inima mea zice da, restul nu mai conteaza. Le-am spus tuturor celor care ma incurajau sa avortez: Eu adopt si salvez caini de pe strazi si vreti sa-mi omor copilul, cat de ipocrita as fi? Mama mea a avut doua avorturi, eram copil mic atunci, dar imi amintesc cum plangea noaptea, imi amintesc cand a avut hemoragie si era sa o pierdem...cu toate astea imi spunea sa fac avort...la fel sora-mea, singura care m-a inteles a fost bunica...ea care avea atatea avorturi, care avea 2 copii nascuti vii si ingropati, inca doi nascuti cu probleme. Ea cu o viata in care a fost batuta si abuzata sistematic, care a stiut foamea, care a fost orfana, a carui sot, vorbea despre avorturile lei in termeni de tipul :"merge acolo, o racaie un pic in pizda si-i trece!". Ma intreb cum ajungem uneori sa pierdem lumina din noi, unde se duce, de ce o lasam sa se sufoce sub ideile unei lumi false ca aceasta in care traim? Am cescut datorita copilului meu, intr-un an cati altii in zece, am nascut acasa, am devenit antivaxxer desi credeam in ele, am descoperit ca avea atatea credinte false, caci nu le-am gadit nicodata, am luat de bun ce mi s-a spus, copilul meu m-a facut adult, om, ne-a trasnformat pe noi parintii lui, abia cu el am aflat ce insemna sa iubesti, si sa descopar cine sunt, ce rani am, ce car dupa mine, acum e bucurie, unde as fi fost dupa un avort? Ar fi murit ceva in mine, m-as fi tarat prin viata inerta si fara sens...<br /><br />Va multumesc pentru ca scrietiAnonymoushttps://www.blogger.com/profile/05362976570804481782noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-1849790567664033635.post-72744679223001211562017-04-01T00:32:03.825+03:002017-04-01T00:32:03.825+03:00Foarte bun text. Cu tot ceea ce era nevoie: și ome...Foarte bun text. Cu tot ceea ce era nevoie: și omenesc și emoții și argumente și firesc și credință și informație și elevație și...responsabilitate, dragi tineri. Felicitări. În paranteză fie spus, în același cimitir în care își doarme somnul de veci străbunica dvs, se odihnește bunica mea, Paraschiva, după ce a luptat cu viața și cu vremurile o viață lungă, a avut 8 copii din care a îngropat unul, și a crescut 7, iar pe unul l-a plâns mort ani de zile, dar s-a întors viu după 12 ani din Siberia. Vremuri grele, femei eroine. Dumnezeu să le idihnească în pace.<br />Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/00391478060462002854noreply@blogger.com