“N-aţi ştiut ce-aţi văzut cu ochii voştri!”

Eram cu un copil în urmă cu câţiva ani prin Apuseni. Eram siderat de frumuseţea unor munţi nu foarte mari, dar care pot fi pe alocuri surprinzător de sălbătici. Copilul era plictisit şi nu-şi ascundea reacţiile. Văzuse pe calculator şi mai şi. Circula pe internet o poză într-un muzeu: la picioarele Pazei de noapte a lui Rembrandt, vreo şase adolescenţi butonau celularele profitând de o canapea. Pe la sfârşitul primăverii, la un grătar, un inginer care însoţise un grup de elevi la Sagrada Familia îmi povestea că pe el îl podidise plânsul lângă monumentala lucrare închinată lui Dumnezeu. Elevii, în schimb, aveau alte opt priorităţi, dintre care niciuna legată de Antoni Gaudí.

Puţine lucruri mă revulsează intelectual ca butada lui Napoleon: “O imagine face mai mult decât o mie de cuvinte”. Cel care a democratizat războiul, anticipând abatoarele umane ale secolului XX, cel care a inventat un examen naţional care garantează mediocritatea convenabilă probabil că nici n-a bănuit ce contribuţie epistemologică ar putea avea o vorbă scăpată într-un anumit context. Sunt convins de realitatea ei când vine vorba de motoare Diesel, scheme electronice şi de hărţi de orice fel. În general, cred sincer că tot ceea ce este în sine o imagine îşi păstrează eficacitatea deplină dacă rămâne o imagine. Este, desigur, mult mai simplu să desenezi cât mai detaliat linia frontului decât s-o povesteşti. Oamenii care trebuie să se ucidă în mod organizat nu au timp de poveşti.