În fragmentul 65 al Omului Recent, Horia-Roman Patapievici afirmă că Joseph de Maistre este indicatorul temporalizării lumii, “reacţionarul” revulsat de schimbarea ce se opera în timpul vieţii lui între substanţe-esenţă şi substanţe-timp. Până în secolul luminilor, ideea de a vinde pământul moştenit din neam în neam era cu totul de negândit. Momentul în care feudele încep să fie schimbate pe un teanc de bancnote este începutul lichefierii generale. Martorul acestei schimbări paradigmatice de amploare, în care oraşul meşteşugarilor devine mai important decât castelul nobilului, în care suzeranitatea pretinde a izvori din mase iar prostituatele sunt urcate goale pe altar, în chip de “zeiţe ale raţiunii”, este contele Joseph de Maistre.
Cine a fost acest ilustru necunoscut? Istoric vorbind, un savoiard născut la jumătatea secolului al XVIII-lea, primul din cei zece copii ai unei familii de origine franceză. Educat de iezuiţi, latinizant şi grecizant până în măduva oaselor, a primit o formaţie în care teologia şi filosofia de cea mai bună calitate se împletesc într-o armonie pe care epoca noastră n-o poate nici măcar imagina. Tatăl său fiind preşedintele Senatului savoiard, cariera politică a fost una din opţiunile cele mai fireşti ce i se ofereau. A reprezentat cu succes interesele regelui Carol-Emanuel IV de Sardinia, suzeranul Ducatului de Savoia, pe lângă Imperiul Rus, în calitate de ambasador plenipotenţiar, după ce în prealabil exercitase funcţia de regent.