În 1959, profesorul Georges Vallin a elaborat una dintre
cele mai interesante cărţi scrise în Europa modernă: La perspective métaphysique,
o călătorie în istoria demersurilor de constituire a ştiinţei despre
Universalii. Inevitabil, dar fără vreo intenţie polemică, sunt enumeraţi
farsorii, pseudo-metafizicienii, minţile confuze şi prolixe, cei care n-au
ezitat să clameze în toate cărţile lor faptul că toţi dinainte s-au înşelat
fundamental, iar ei şi numai ei vor spune adevărul pe care-l aşteaptă omenirea
de trei mii de ani. Aceştia sunt filosofii postcartezienii, care n-au ezitat să
vorbească despre metafizică ignorând semnificaţia termenului, încurcând drumul
celor care ar fi putut ajunge la ea.