Motto: „Putem să ne întrebăm în privinţa faptului ciudat că după mai multe revoluţii şi un secol sau două de ucenicie politică, în ciuda ziarelor, a sindicatelor, a partidelor, a intelectualilor şi a tuturor energiilor puse în slujba educaţiei şi a mobilizării poporului, se mai găsesc (şi vor fi exact tot atâtea în zece sau în douăzeci de ani) o mie de persoane gata să protesteze şi douăzeci de milioane « pasive » – şi nu doar pasive, dar care preferă fără ocoliş, de bună credinţă şi în deplină bucurie, fără măcar să se întrebe de ce, un meci de fotbal unei drame umane şi politice?”
Titlul volumului trimite la unul dintre romanele lui Marcel Proust, A l’ombre des jeunes filles en fleurs. Şi, ca şi în cazul creaţiei literare, discursul gravitează în jurul unui pol paradoxal, pe de o parte proiectabil, visabil, dar care nu încetează să se sustragă morganatic tuturor încercărilor de palpare: eternul feminin pentru romancier, masa tăcută pentru filosof. Proust a vrut să surprindă femeia, sau cel puţin ipostazele ei la care avea acces. Baudrillard vizează masa şi tot ceea ce intră în contact cu ea: politicul, mass-media, sensul şi socialul.
Neputându-ne concentra pe toate liniile de forţă ale volumului, alegem să ne limităm la scrutarea interacţiunii a două dintre ele: masa şi politicul. Cele două noţiuni-entităţi coexistă, coabitează, se condiţionează, se limitează reciproc, se interpătrund, se confruntă. Însă nu ca într-un duel, cu parteneri pe măsură, deschişi şi dedicaţi, nici ca într-un joc, cu reguli şi satisfacţie, ci ca într-o încleştare agonică. Masa este creaţia modernităţii, societăţile tradiţionale necunoscând acest tip de societate amorfă, a-nucleară, a-structurală şi a-comunitară. Politicul apare tot cam pe atunci, şi îşi arogă autonomia numai după ce se desparte de religios, undeva în timpul vieţii lui Niccolò Machiavelli.
Ca şi modernitatea, masa este o invenţie, de aceea definiţiile ei trebuie să fie şi ele inventate. Jean Baudrillard face apel la tot ceea ce epistemologia este susceptibilă să ne ofere pentru a crea din bucăţi o astfel de configurare. Astfel, nu există mase amorfe versus alte tipuri de mase, există doar mase pur şi simplu, care implicit sunt amorfe, neutre, fără centru. Masa face… masă, adică absoarbe orice încercare de a o electriza prin social şi politic, pe care le neutralizează pur şi simplu. Ele nu sunt bune conducătoare de social, nici bune conducătoare de politic, nici bune conducătoare în general. Tot ceea ce le traversează devine difuz, pentru a se pierde brusc, fără să lase urme.
