Ai auzit că Sfântul Părinte a spus nişte lucruri
controversate despre homosexuali şi, desigur, eşti curios să afli despre ce-ar
fi vorba. Află pentru început că nu există lucruri controversate, există doar
oameni lipsiţi de discernământ, sau cu discernământul în curs de constituire,
opinii false şi opinii adevărate. Dacă despre aceeaşi afirmaţie există două
evaluări care se bat cap în cap, asta nu înseamnă că afirmaţia este
controversată, ci doar că anumiţi oameni nu se pot hotărâ într-o intersecţie
dacă s-o ia la dreapta sau la stânga, drept pentru care decid să-şi petreacă
restul zilelor în acea intersecţie, fără să ia vreo decizie. Crezi că se poate
aşa ceva? Când vine vorba de exerciţiul intelectual, se poate, vreau să spun că
proştii există aievea, şi sunt mai uşor de găsit decât unicornii. Dar să
încercăm să vedem partea bună a lucrurilor: proştii există doar pentru a oferi
contraponderea necesară inteligenţei antrenate. Dacă am fi toţi deştepţi, nu
numai că nimeni n-ar mai fi prost, dar nici deşteptăciunea n-ar avea vreun
sens.
Dar, destul cu captatio benevolentae, să trecem la treabă.
Întâi verificăm dacă stăm bine cu atitudinea. Papa Francisc este un nene care a
studiat mult mai multă teologie decât am putut noi visa vreodată. În plus, a
fost ales de un conclav de tipi care ştiu şi ei mult mai mult decât ştii tu şi
cu mine. Presupun că totuşi ştii ceva şi tu, altfel ceea ce-ţi voi spune acuma
n-are niciun sens, fiind vorba despre o introducere mai degrabă în limbajul
presei decât în teologia de abecedar. Trebuie să ştii principiile şi reperele
mari, altfel discuţia e lipsită de sens. Aşadar, Papa e un personaj, e cam tot
ce poate da Biserica Romano-Catolică la momentul actual în materie spiritual-administrativă,
adică enorm. E chiar punte între cer şi pământ, de asta îşi zice Pontifex, nu? Nu
discutăm nivelul spiritual pentru că nu ne catapultăm în nori direct de pe
blogul meu, dar subliniem că avem de-a face cu un personaj tobă de carte şi cu
o practică relevantă în materie de creştinism.
Deci, până la proba contrarie foc, Papa trebuie tratat cu
respect. Aşa e cel mai igienic, să pornim de la premiza că el e bun şi noi
suntem vai de capul nostru, că el e deştept şi noi suntem proşti, că el ştie şi
noi avem ocazia să învăţăm. Dacă eşti expert în gândirea critică, ia o pauză
mică. Nu folosim gândirea critică decât cu mare precauţie când ne apropiem de
un astfel de reper viu, pentru că riscul de a ieşi în evidenţă ca nişte ţoape
maneliste ce suntem e prea mare, zic eu. De fapt, prudenţa ne obligă ca atunci
când nu pricepem (slabe şanse, de fapt sunt mai degrabă convins că pricepem
prost, ceea ce e mai rău) să contactăm pe cineva mai pregătit ca noi care să ne
explice. Subliniez că nu e o problemă de inteligenţă, suntem cu toţii cei mai
deştepţi oameni din lume, e totuşi o problemă de pregătire intelectuală, adică
de mobilare adecvată şi de coacere la focul potrivit. Nu de oameni deştepţi
duce lipsă lumea, ci de oameni capabili să pună întrebările potrivite, să
chestioneze definiţiile unanim acceptate şi să-şi internalizeze adecvat ideile
corecte.
