Se spune că Maestrul Rinzai ar fi rostit următoarele parabole: “Un
discipol autentic dă mai întâi un katsu; pe urmă întinde o tavă dată cu lac
lipicios. Învăţătorul nu îşi dă seama de acest tertip, cade în capcană, şi de
îndată începe să explice tot soiul de teorii fanteziste. Discipolul dă un
katsu. Dacă celălalt tot nu se lasă, [eroarea] devine o boală care-a pătruns
până la măduvă. Asta se cheamă că “oaspetele vede gazda”.
Sau se poate întâmpla şi astfel: Învăţătorul
nu spune absolut nimic ci urmăreşte explicaţia discipolului, pentru ca apoi să-i
fure dintr-o dată întrebarea. Cu toate că i-a fost furată, învăţăcelul nu poate
renunţa la întrebare şi se agaţă de ea până la moarte. Asta se cheamă că “gazda
vede oaspetele”.
Sau, învăţăcelul vine la maestru cu cine ştie
ce procedeu de purificare. Maestrul îl recunoaşte ca fiind doar un procedeu, îl
apucă şi-l aruncă cât colo. Învăţăcelul strigă: “Ce învăţător grozav!” Acesta răspunde:
“Eh! Tu nu deosebeşti răul de bine.” Atunci învăţăcelul se închină. Asta se
cheamă “gazda vede gazda”.
Iarăşi, un învăţăcel în obeze şi lanturi
se prezintă dinaintea învăţătorului. Atunci învăţătorul îi mai pune un rând de
lanţuri şi obeze. Învăţăcelul nu mai poate de bucurie. Şi unuia şi celuilalt le
lipseşte discernământul. Aceasta se cheamă că “oaspetele vede oaspetele.”
