Aşa deci, au diluat maglavaiţurile alea cu care dezinfectau
infecţiile numite spitale. Iar noi acum, cu conştiinţa civică erectă, trebuie
să lăsăm din mână telecomanda de la televizor, tastatura, lingura sau sapa şi
să protestăm. Mă străduiesc foarte mult să înţeleg anumite detalii şi nu-mi
vine nimic în cap, nu-mi vine şi pace. De exemplu, n-am să înţeleg în veci cum
vine treaba cu protestul. Adică de ce şi în ce scop eu, ca individ, eventual
alături de ţ indivizi ca să formăm o masă amorfă de indivizi însufleţiţi de
conştiinţă civică, mă prezint în faţa statului şi-i bat obrăjorul bucălat cu
degetul arătător, sau îl mângâi pe căpuţ, tot aia-i, adăugând explicativ: “Măi,
statule, păi se poate să mă furi tu pe mine la dezinfectanţi, măi?” Iar statul,
fire sensibilă, se lasă impresionat şi îşi cere scuze în mod public de la
manifestanţi, după care toţi ne dăm mâna, ne pupăm şi mergem la o bere cu tatăl
nostru, statul.
Probabil că sunt un troglodit, dar cred că am mai puţine
şanse să mă înţeleg cu statul decât să dresez un elefant turbat, pişcat de streche
şi care n-a mai băut apă de trei zile. E o chestie de echilibru de forţe, până
la urmă. Plus că elefantul te omoară şi gata, pe când statul te jupoaie de
impozite dar te lasă să trăieşti până-ţi creşte pielea la loc, ca să te mai
jupoaie o tură. În urmă cu câţiva ani m-am trezit cu o somaţie de la ANAF să-mi
plătesc contribuţia la sănătate. M-am dus la tanti la ghişeu s-o întreb dacă se
simte bine, că eu sunt asigurat, am şi doctor de familie, ce să mai plătesc?
Da, e adevărat, sunteţi asigurat ca profesor, acum trebuie să plătiţi şi pentru
veniturile făcute în ultimii cinci ani ca traducător. Nu pricep şi pace, păi de
ce să plătesc câtă vreme sunt deja asigurat şi plătesc? Îmi dă cineva două
paturi dacă merg în spital, două diagnostice, două porţii de mâncare, două
pături, două aspirine? Dacă ceea ce obţin este taman acelaşi lucru, de ce vreţi
să plătesc şi pentru al doilea loc de muncă? Cică aşa e legea.
Eu aş pune botul şi la democraţie, dacă aş şi că există o
minimă posibilitate ca cetăţeanul să influenţeze procesul legislativ. De
exemplu, să putem decide noi, pulimea, cine sunt aliaţii externi ai României. Sau
impozitarea. Ştiu că trebuie plătite impozite, dar nivelul de lăcomie al leviatanului
a depăşit cu totul orice limită a suportabilităţii. Calculaţi-vă impozitele şi
vedeţi că mai bine de 60% din ce câştigaţi se duce pe gura veşnic nesătulă a
statului. Niciodată în istoria omenirii n-a existat un nivel de subjugare ca în
timpul libertăţii şi al democraţiei noastre. Aş vrea să votez undeva să ne mai
slăbească. Da, ştiu, visez. E democraţie în sensul că putem alege care lup să
ne mulgă. Nu avem voie să decidem dacă vrem sau nu să fim asiguraţi medical.
