Întoarcerea fiului schimbător la valorile neschimbătoare

Astăzi este duminica Evangheliei Fiului Risipitor. Povestea o ştim cu toţii: un fecior vrea se emancipeze, să fie liber, şi-i cere tatălui partea lui de avere. O primă contradicţie pe care nu putem să n-o remarcăm: cel care vrea să se abată de la Tradiţie are totuşi nevoie de Tradiţie. Pentru că obligaţia tatălui de a lăsa averea nu e un merit al fiului, ci un drept conferit de o instanţă superioară, de la care fiul vrea să se sustragă, obligându-şi totuşi tatăl s-o respecte. Ceea ce tatăl şi face, neînţelegând să invoce o excepţie nici măcar în circumstanţele excepţionale pe care odrasla inconştientă le creează. Într-o “ţară îndepărtată”, adică departe de lumea care ar fi putut să-i reamintească modul în care se cuvine trăită viaţa, feciorul devenit bărbat alunecă “în dezmierdări”, adică într-o relaxare senzorială continuă.