Scrisoare de la un rebel cu cauză

Zilele trecute am făcut o vizită unui rebel. Am băut o cafea, adică vreo trei, pentru că la mine primele două sunt din oficiu, abia de la a treia încep să număr. O poftă nebună să-mi fumez pipa, n-am mai aprins-o de la Crăciun, neostoită pentru că o uitasem acasă. Un apartament cu pereţi înalţi în centrul Clujului, în curs de renovare. N-am vrut să discutăm nimic anume, îl ştiu de câţiva ani, îl citesc peste tot unde dau de el, dar am vorbit, fireşte, şi să-l ascult a fost un regal intelectual. Am găsit omul exact cum îl intuiam, o ebuliţie intelectuală contagioasă, pe fond de precaritate dispreţuitoare a condiţiilor materiale. Dacă-l întâlneşti, îţi lipseşte sertarul de unde să scoţi o etichetă şi să i-o lipeşti pe frunte. E altfel. Ori îţi vidanjezi meningele, ori te înfurie neputinţa de a-l clasifica. E boemul târziu căruia nu i-a mai rămas decât o redută de luat cu asalt: sfinţenia. Acolo unde omul comun se bucură că „a înţeles” şi se adaptează sinucigaş, el se miră şi se ţine deoparte. Un boier al celei mai rare dintre voluptăţi: a minţii. Un rebel care trece neobservat prin mulţime.

Nu pretind să le fi întâlnit pe toate, dar în acest moment nu cunosc decât trei feluri de rebeliune autentică: să-ţi cultivi grădina, să urmăreşti analitic istoria ideilor şi să te laşi furat de invocaţia Numelui. Leviathanul vrea să te ţină captiv dintr-un motiv foarte simplu: fără energia ta este mort. Puţini ştiu că nu are nicio importanţă în ce mod îi dai energia, prin adeziune sau contestare, totul este să-l laşi să ţi-o ia. Nu, nu-ţi va cere permisiunea, dacă poate te va vida de suflet şi te va arunca aşa cum aruncă marea o scoică goală. Ideea principală este simplă: rebeliunea nu este o formă de luptă, nici o formă de supunere. Rebeliunea autentică este altceva. Cu ani în urmă, am avut discuţia aceasta cu doi prieteni, un arab şi un indian. Primul, impetuos şi raţional, a ratat-o. Trag nădejde că amintirea vorbelor de atunci îi va face într-o zi serviciul cuvenit. Celălalt, subtil şi intuitiv, a înţeles. De fiecare dată când există un conflict, lupta este concomitent îmbrăţişare, pentru că nu se înfruntă decât cei între care se află comună măsură. Dacă te lupţi făţiş cu monstrul, devii un monstru la rândul tău.