Îngerii vorbesc frumos

Agni Purana, text hindus destinat castei războinicilor, conţine un capitol dedicat Regelui. Un soi de Învăţături ale lui Neagoe Basarab, versiunea pentru avansaţi. Aflăm de acolo că regele trebuie să fie politicos şi acest lucru se obţine prin cucerirea simţurilor. Nu este o politeţe exterioară, pur ceremonială, ci o aplecare a întregii fiinţe, o frumuseţe a gesturilor în concordanţă cu cea a gândurilor, clădită pe deplina stăpânire de sine. Simţurile sunt ca niste elefanţi furiosi dar, asemenea celor din urmă,  îngenunchează dacă sunt dominate. Regele mai trebuie să fie non-violent, iubitor de adevăr, curat şi iertător (asemenea unui Yogi, unui sfânt-înţelept, în religia hindusă nu există sfinţenie fără înţelepciune, nici înţelepciune fără sfinţenie). Regele care se abate de la calea firească pentru a face plăcere corpului trecător este un prost.

Întâi de toate, regele trăieşte în lume şi este dator să dobândească bunăstarea. Apoi s-o crească. Apoi s-o protejeze. Apoi s-o dăruiască altora. (Scuze dacă începeţi să căscaţi, abia acum urmează partea cea mai grea). Regele nu trebuie să piardă vremea cu distracţiile: vânătoarea, băutura şi cu zarurile, deşi acestea îi sunt permise. El trebuie să impună servitorilor să se distingă întâi prin comportament şi abia apoi prin forţă. El trebuie să-şi conducă regatul utilizând cele şapte tehnici: sama, dana, danda, bedha, maya, upeksa şi indrajala. Sama este arta persuasiunii amabile. Dana este utilizarea banilor în scopul atingerii tintei. Danda este pedeapsa. Bedha este arta agravării disensiunilor între părţile aflate în competiţie. Maya este iluzia. Upeksa este ignorarea deliberată a oamenilor în atingerea scopurilor. Indrajala este literalmente "pungăşie".

Narasimha, al patrulea avatar al lui Vişnu, şi intuiţia lui Jean Baudrillard

Citim în Agni Purana că titanul Hiranyakaşipu a luat decizia de a-l învinge pe Vişnu, lucru care nu putea fi dus la îndeplinire decât dacă ar fi devenit invincibil. Prin asceză şi meditaţie titanul l-a înduplecat pe Brahma, care i-a promis îndeplinirea unei dorinţe. Hiranyakaşipu s-a rugat să nu poată fi omorât “nici ziua, nici noaptea; nici de om, nici de fiară; nici în nori, nici pe ape, nici pe pământ.” Brahma s-a înduplecat.

Mai aflăm din versetele Puranei că cel care devenea astfel stăpânul celor Trei Împărăţii (cea a îngerilor, cea a oamenilor şi cea a titanilor), avea un fiu numit Prahlada, adorator al lui Vişnu. După ce a încercat în zadar să-şi omoare băiatul, puternicul Hiranyakaşipu l-a întrebat de ce mai crede în zeul care cedase, alungat de tatăl său. Pentru că Vişnu este peste tot. Cum, peste tot? Chiar şi în coloana asta? Chiar şi, a fost răspunsul fidelului Prahlada. Uzurpatorul puse mâna pe un topor cu care lovi în coloana cu pricina. Din ea ţâşni Narasimha, avatarul jumătate om-jumătate leu, care-l luă pe Hiranyakaşipu în gheare, îl ridică de la pământ şi-i rupse pieptul, omorându-l.