Răul pe care statul ni l-a făcut

Motto: “Lucrul acesta însă era rău în ochii lui Samuel, că adică ei spuseseră: “Dă-ne un rege care să ne judece”. Şi Samuel I s-a rugat Domnului. Iar Domnul a zis către Samuel: “Ascultă glasul poporului, în orice va grăi către tine; că nu pe tine te-au lepădat, ci pe Mine M-au lepădat, pentru ca nu Eu să domnesc peste ei.” (I Regi, 8, 6-7)

Memoria celei mai longevive civilizaţii de pe pământ, civilizaţia hindusă, ne transmite că demult, într-un timp pe care istoricii noştri nu-l pot localiza cu precizie în curgerea lumii, în vremurile în care hinduşii încă nu se stabiliseră în peninsula în care se găsesc acuma, de fapt chiar înainte de a migra din legendara Hiperboreea devenită nelocuibilă, lumea era condusă de sacerdoţi a căror autoritate pur spirituală nu era contestată de nimeni. Purtătorilor de săbii, pumnale şi scuturi încă nu le trecuse prin cap să fie altceva decât preaumilii slujitori ai cunoscătorilor adevărului. Aceştia din urmă au condus lumea înţelegând, iar îndepărtaţii lor moştenitori, cei ce-şi spun astăzi intelectuali, sunt în raport cu cei de demult simple schime parodice.

Peste tot, nu doar în hinduism, purtătorii de arme s-au revoltat împotriva sacerdoţilor. În Occidentul catolic, este lupta dintre Imperiu şi Papalitate. Celţii figurau opoziţia dintre cele două puteri sub semnul luptei dintre mistreţ (sacerdot) şi urs (cavaler). În China sunt luptele dintre taoişti şi confucianişti. În Tibet, ostilitatea regilor faţă de lamaism, înainte ca puterea teocratică să fi absorbit puterea temporală. În Biblie, avertismentul pe care Dumnezeu îl transmite oamenilor este fără echivoc: “Iată drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţi şi alergători înaintea carelor lui; el şi-i va pune căpetenii peste sute şi căpetenii peste mii şi să-i secere holda şi să-i adune bucatele şi să-i meşterească uneltele de război şi uneltele carelor lui; pe fiicele voastre le va lua să-i fie mironosiţe şi bucătărese şi brutăriţe; el vă va lua ţarinile şi viile şi livezile de măslini şi le va da slugilor sale; va lua zeciuială din semănăturile voastre şi din viile voastre şi o va da eunucilor săi şi slugilor sale; vă va lua slugile şi slujnicele şi cirezile voastre cele bune şi asinii voştri şi le va dijmui pentru treburile lui; şi din turmele voastre va lua zeciuială, iar voi veţi fi slugile lui.” (I Regi, 8, 11-17)

Profeţii despre trecut la indienii Hopi

“Aceasta e de pe vremea când a început dezordinea. Orice le trebuia [oamenilor] se afla în această a Doua Lume, dar ei doreau mai mult... Oamenii au început să se certe şi să se lupte, iar apoi au început războaiele între sate. Încă mai existau câţiva oameni în fiecare sat care cântau cântecul Creaţiei lor. Dar oamenii nemernici râdeau de ei, până când n-au mai putut cânta decât în inimile lor. Chiar şi aşa, Sotukknang [Stăpânul Universului]... le apărea acestora. 

“Femeia Păianjen îmi spune că în această lume se răspândeşte trădarea”, a spus el. “Am hotărât că trebuie să facem ceva cu privire la aceasta. Distrugem această a doua Lume cât mai curând pentru a vă pune la loc sigur pe voi cei care încă purtaţi cântecul în inimile voastre.” 

Aşa că, din nou, aşa cum a fost şi cu Prima Lume, Sotukknang a chemat Potopul Furnicilor pentru a deschide lumea subpământeană oamenilor aleşi. Când ei s-au aflat în siguranţă sub pământ, Sotukknang le-a poruncit gemenilor, Poqanghoya şi Palongawhaya, să-şi părăsească posturile de la capetele de nord unde stăteau pentru a menţine Pământul în rotaţia potrivită.