Se afișează postările cu eticheta handicap. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta handicap. Afișați toate postările

miercuri, 22 iunie 2016

Domdocto

Această povestire este dedicată domnului doctor ginecolog care şi-a manifestat cinismul faţă de pacienţii lui care încă n-au priceput ca el este dumnezeu. În subsidiar, acest text este dedicat şi băiatului meu Ştefan, care probabil va găsi aici răspunsuri la nişte întrebări pe care le va formula mult mai târziu. Cum era şi logic, Ştefan ne-a creat problemuţe înainte de a se naşte, sub aspectul că soţia mea a rămas gravidă. Cum graviditatea este asimilată unei boli în lumea modernă, am fost cu soţia la spital, să vedem dacă are vreo şansă de însănătoşire. Era al doilea copil, întâi a fost Sabina, pe care soţia mea a născut-o ca-n filme, adică un travaliu scurtuţ, urcare sportivă pe masa de naşteri şi aterizare uşoară. Era în anul întâi la prima facultate. Muierea, că Sabina e abia în clasa a VIII-a. Mă aşteptam ca acuma, cu lecţia învăţată, naşterea să fie şi mai eroică. Bănuiesc că eram pe atunci un tâmpit rutinat. Tot tâmpit sunt şi acum, doar că am învăţat să apreciez rutina ca pe un dar şi să n-o mai consider ca fiind implicită.

Prima naştere la Cluj-Napoca, a doua la Turda. Refuzăm ideea de spital privat pe principiul că oricum femeia naşte, nu spitalul. Deci mergem la spitalul public, dar ne luăm precauţia unei recomandări. Aşa ajungem la domdocto. E foarte tare. Domdocto e un profesionist, vrea să se asigure că totul o să fie bine, vorba cântecului. Ce Rh are soţia? Păi, pozitiv. Să facem o analiză. Păi, s-a făcut după prima naştere, şi a fost pozitiv. Numai că la a doua analiză iese negativ. Din două una, ori prima analiză a fost făcută la băşcău, ori a doua e o farsă. Să avortăm, ne sfătuieşte domdocto. Din păcate, dintre noi trei doar gravida poate avorta. Păi, de ce, zic eu însetat de cunoaştere? Posibil să iasă pruncul cu malformaţie. Aham, posibil nu, zic eu. Cred sincer că rostul tuturor doctorilor din lumea asta este s-o salveze de la catastrofă, dar mă aricesc una-două când dau de cinismul celor prea obişnuiţi cu suferinţa. Ştiu, soluţia platoşei de mârlănie în faţa durerii este o mare tentaţie cu iz de salvare personală, dar pentru pacient asta nu garantează nimic bun.