Pariul din spatele veganismului mi l-a explicat un adventist
de ziua a şaptea pe care l-am luat câteva sute de kilometri cu maşina. Ştiţi
cum e, drumul lung trece mai uşor dacă ai cu cine să vorbeşti. Caracter bun,
săritor, o minune de băiat, vă spun drept, cu ceva proiecte frumoase, cumpărase
o casă săsească dintr-un sat transilvănean pe care o restaurase respectând
originalul, ba chiar se mutase cu domiciliul în satul acela pierdut ca să poată
vota în comunitatea locală. Chiar şi aşa, la drum, tot spun că n-am discutat
vrute şi nevrute. A fost una dintre întâlnirile memorabile ale vieţii mele,
când lumea mea s-a intersectat cu o altă lume, în care n-am călcat până atunci
şi pe care n-o voi revedea probabil niciodată. N-a fost prima, nu va fi ultima.
Băiatul ăsta adventist de ziua a şaptea mi-a adus un
argument masiv împotriva ortodoxiei. M-a întrebat, simplu: ai văzut cum arată
satele protestanţilor? Văzut, zic. Ţi-au plăcut? Plăcut. Ei, acuma, dar despre
satele moldovenilor ortodocşi ce zici? Păi, adaug eu, ce-ar trebui să zic? Ştii
de ce sunt aşa? Cum, aşa? Adică vai de capul lor. De ce, întreb. Pentru că asta
e ortodoxia. Am încasat-o din plin de la un băiat candid şi cu suflet bun.
Pentru că, neîndoielnic, aveam de-a face cu un om sincer convins de argumentele
lui. Iar eu am rămas la faza asta cu argumentele în traistă şi cu traista-n
portbagaj, simţeam că trebuie să vorbesc despre sfinţi, despre teologia
apofatică şi despre mântuire, dar nu ştiam cum.
Numai că râsul sănătos, fără urmă de băşcălie infectă,
eliberează. Şi-am râs când am auzit dogma adevărului itinerant. N-aţi auzit de
ea, fireşte că n-aţi auzit, voi staţi cu nasul în cazanii, vă curge Origen prin
barbă, dormiţi cu vieţile sfinţilor sub cap. Mie mi-a explicat un adventist
dogma asta şi m-a lăsat cu gura căscată. V-o spun şi vouă: iniţial, adevărul se
afla la luterani. Apoi, a trecut la calvinişti. După asta, la baptişti. Mai
încolo, la penticostali. După încă vreo trei halte, adevărul a poposit la
adventiştii de ziua a şaptea, şi acolo a rămas şi-n zilele noastre. Reflectez
dacă să-i explic ce înseamnă o dogmă, cu aplicaţie eventual pe filioque. Mă
răzgândesc, şi bine fac. Auzi, cum explici faptul că adevărul se află taman la
voi, adică în secta în care te-ai născut tu? Nu ştie. Bun, fiind drumeţ, ce se
va întâmpla după o vreme cu adevărul, că-mi vine greu să cred c-aţi izbutit
să-l priponiţi voi, adventiştii de ziua a şaptea? Aici se împotmoleşte un pic
discuţia, c-a fost greu pentru el să admită că adevărul va pleca într-o zi, iar
pentru mine să înţeleg împrejurările în care adevărul nomad ar admite să devină
sedentar. Râd antidogmatic.
