Dacă vreodată un povestitor cu har se va apleca asupra vremurilor noastre, personajul clasic pe care-l va transpune direct din cratiţa realităţii curente în text va fi consumatorul, acest monstru alintat şi greţos. După cum îl arată şi numele, consumatorul consumă, operaţiune în urma căreia nu chiar totul se pierde, ceva se restituie universului sub formă de dejecţii buboase: mofturi absurde, pretenţii nelalocul lor, fiţe insuportabile. Dacă Iisus ar fi avut în timpul miracolului înmulţirii peştilor şi a pâinilor de-a face cu câţiva consumatori, aceştia s-ar fi grupat într-un loc şi-ar fi spus: e o bătaie de joc, cine-a mai pomenit aşa ceva?, e inadmisibil. Din fericire, Evanghelia ne lasă să înţelegem că cei de faţă erau ca la cinci mii de bărbaţi.
Principala armă a consumatorului este simţul critic, pe care îl are lung, mobil şi bălos. Peisajele sunt scârboase, supa e prea rece, patul îi dă dureri de spate. Pereţii sunt afumaţi, autocarele infecte, mâncarea de hârtie. Feciori de împărat, feţi frumoşi şi ilene cosânzene se întrec să-l satisfacă din toate poziţiile, dar consumatorul îi învinge pe toţi, tocându-le negreşit nervii la fiecare. O societate întreagă este hipnotizată şi paralizată în faţa consumatorului, al cărui simţ critic şerpuieşte astăzi peste tot: în şcoli, în instanţe, în biserici. Profeţiile spun că într-o zi pe o uşă va fi afişată o foaie ruptă dintr-un caiet de matematică cu o proclamaţie dezrobitoare: “Accesul consumatorilor interzis”, dar omul care să îndeplinească această ispravă aşteptată cu sufletul la gură nu pare încă să se fi născut.
Consumatorul are un singur principiu, un singur scop, o singură cauză: el. Raţionamentul lui, argumentul lui, entuziasmul lui este el. Universul consumatorului este format dintr-o singură galaxie: el. Lumea se împarte în două categorii aflate într-un conflict imposibil de conciliat: el şi nimic. Gelatinos, cleios şi împuţit, consumator se prelinge scâncind după orice gâdilătură, convins că acidul niciunui text nu-l va face prea curând să sfârâie şi să pocnească sec, într-o lume care face eforturi dincolo de barierele imposibile ca el să-şi târâie existenţa crăpând molatec şi plictisit de plăcere.
Sugi pula
RăspundețiȘtergere