Din ce este compusă femeia

Pisica este formată din: membre şi trunchi legat de cap printr-un gât. Lupul este format din: membre şi trunchi legat de cap printr-un gât. Ursul este format din: membre şi trunchi legat de cap printr-un gât. Treptat-treptat, tainele naturii se dezvăluie învăţăcelului iscoditor şi tenace. Trebuie doar să-ţi doreşti şi să te concentrezi. Femeia este compusă din... huh?, din membre. Şi ce mai are femeia, ce mai are? Trunchi, femeia este probabil făcută din trunchi. Şi mai ce, şi mai ce? Şi din cap, legat de gât printr-un trunchi. De fapt, gâtul este legat de trunchi printr-un cap. Nemaiputând suporta aceste incertitudini ştiinţifice, doi băieţi de seminar au sărit într-o noapte gardul înspre lume.

S-au dus într-un bar de striptiz, să vadă cu ochii lor din ce este compusă femeia. Dacă se poate, să pună mâna, să vadă obiceiurile femeii, să-i simtă mirosurile femeii în bârlogul de la bar. S-o cunoască mai bine. Au sărit gardul, că doar sunt flăcăi, nu-i ţine nimeni pe ei închişi. Fuga-fuguţa în noapte, cu portarul seminarului după ei, prea cu gândul înainte ca să-l vadă. I-au scos sufletul bătrânului, atât de tare au alergat, mânaţi de dorul cunoaşterii. Au intrat totuşi cu sfială şi s-au aciuat într-un colţ, cu ochii lipiţi de femeia care se compunea şi se descompunea din membre, trunchi şi cap în faţa lor. Portarul a aşteptat o vreme, apoi a luat-o uşurel înapoi.

Duhovnicul seminarului dormea pe patul de scânduri. În ciuda a ceea ce s-ar crede, nu era deloc chinuit. Ba chiar, anii îl făcuseră să evite paturile moi, pe care adormea greu şi se scula cu dureri sâcâitoare în oase. Visa ceva, doar că nu ştim ce. Dacă ar fi fost mecanic, am putea presupune că avea visuri de mecanic. Dacă ar fi fost viconte, ar fi avut visuri de viconte. Prin analogie, putem bănui că, fiind duhovnic, avea visuri de duhovnic. Am putea chiar face un efort de imaginaţie, încredinţaţi fiind că un călugăr e tentat să viseze vămile văzduhului, sau alegorii cu păcate grele, ori cântece îngereşti şi apariţii binecuvântate. Numai că, neputând fi siguri de nimic din toate acestea, vom spune că părintele se deda unui exerciţiu biologic care-i încetinise bătăile inimii, îi răcise temperatura corporală şi-i diminuase mult activitatea cerebrală. Nu atât de mult încât să n-audă bătăile în uşă ale portarului.

Şi-a îmbrăcat anteriul dintr-o singură mişcare, dar totuşi fără să se grăbească, peste care şi-a pus pieptarul, gândindu-se că, orişicum, noaptea trebuie să fie răcoare. S-a încins cu brâul, neputându-se împiedica să se gândească la “puterea adevărului”. Picioarele înciorăpate le-a strecurat în sandale, pe cap şi-a pus camilafca. În dreapta a luat metanierul, fără de care nu se ducea decât într-un singur loc din lumea asta. În stânga l-a luat pe portar, să-l îndrume. Deci, în loc cu femei dezbrăcate, zici? Să mergem într-acolo, frate Ghenadie, dar fără grabă, că doar nu-i foc. Bătrânul a fost mai degrabă mulţumit cu pasul molcom al părintelui duhovnic, după alergătura după mânjii seminarului.

În bar, avva Pahomie a intrat ca un înger, trântind uşa de perete. Oile rătăcite le-a mânat fără vorbăraie, rotind metanierul prin aer ca un cowboy în Vestul pur, dur şi auster. De urâciunea pustiirii şi-a ferit ochii, nesimţindu-se vrednic să ducă înapoi, în chilia cu pat de lemn şi candelă arzând, hrană pentru dracii care-i chinuiau nopţile. Trântind scaunele jos, seminariştii au apucat să vadă, cu ochii uimiţi, cum femeile se opresc din dans şi-şi acoperă sânii goi cu hainele pe care le lepădaseră, la vederea călugărului uscat, în straie cernite. Acum ştiau: femeia este compusă din membre şi trunchi legat de cap printr-un gât. Poate conţine urme de pudoare.