joi, 8 decembrie 2016

Şapte motive pentru care nu voi vota nici duminică, nici vreodată

01. Prima premiză a democraţiei este aceea că un grup de oameni poate să aleagă ceea ce este mai bun dintr-o plajă de opţiuni. Prima hibă este chiar ideea că adevărul ar fi o soluţie de grup, ceea ce e fals, adevărul nefiind condiţionat de vreun consens mai mult sau mai puţin amplu. A doua problemă este plaja de opţiuni: cine decide care opţiuni sunt “prezentabile” şi care nu? Realitatea demonstrează, dimpotrivă, că grupurile se pot înşela constant. Adolf Hitler a fost ales democratic. La noi, Ion Iliescu a fost şi el ales democratic. Preşedintele american George W. Bush şi acolitul lui, primul-ministru britanic Tony Blair, care au atacat şi distrus Iraqul pe baza unor minciuni, sunt produsele unor democraţii care nu se jenează să dea lecţii oricui din lumea noastră. Pe de altă parte, Mihail Gorbaciov, demolatorul comunismului şi al Uniunii Sovietice, a folosit pentru a ajunge la putere mecanisme deloc transparente în cadrul unui partid totalitar. Nu, hotărât lucru, ce este mai bun pentru un popor nu-i totuna cu voinţa populară exprimată prin vot.

02. Reprezentanţii temporari au mult mai puţină putere decât liderii politici pe viaţă. Probabil că ţi se pare că asta e o veste bună, oamenii fiind sătui de prea multă putere concentrată într-un individ, numai că am o veste proastă pentru tine: toată puterea pe care reprezentanţii temporari nu o au există în continuare, dar ca forme de presiune împotriva celui care crezi că te reprezintă! Candidatul trebuie să facă o campanie electorală foarte scumpă, pe care cel mai adesea nu şi-o poate plăti singur. Iar cine cotizează cu banii, are ulterior pretenţii. Proaspăt votat, reprezentantul temporar este un om dator vândut, nu o persoană liberă să ia deciziile cele mai bune pentru ţară. Probabil că-ţi imaginezi că ţi-e dator ţie, care i-ai dat votul. Desigur, are o datorie de onoare, numai că el are datorii financiare, adică datorii “reale” faţă de toţi cei care i-au finanţat campania electorală. Între bani şi onoare, ce contează mai mult pentru tine? Ştiam că vei alege banii. De ce crezi că reprezentantul tău în Parlament are altă ordine de priorităţi? Onoarea s-a demodat, trăiască banii.

03. În şcoală ţi-au spus că democraţia ne vine de la grecii antici, adică de la Platon şi Aristotel. Ei bine, profesorii te-au minţit. Nu pentru că ar fi avut ceva împotriva ta, ci pentru că nici ei nu ştiau. Dacă astăzi ai o cultură iluzorie, un maldăr de clişee în care te cuibăreşti confortabil, este pentru că cei care s-au ocupat să ţi-o distileze erau la rândul lor nişte submediocri care nu s-au obosit niciodată să ajungă la textele autentice ale Greciei antice. De fapt, atât Platon cât şi Aristotel au dispreţuit democraţia, tocmai pentru că au cunoscut-o în ipostazele ei cele mai autentice. Legendarul Socrate a fost forţat să se sinucidă bând pocalul de cucută în urma unui vot democratic. I s-a propus să fugă din cetate, lucru cu putinţă dar inacceptabil pentru moravurile vremii şi locului, pentru că cel care fugea devenea un mort rătăcitor, nu-şi mai putea reface viaţa niciodată. Socrate a băut din cauza asta, dar şi pentru că avea o părere execrabilă despre democraţie. A fost singura sinucidere ironică ajunsă la urechile noastre. N-a fost un accident, periodic atenienii votau eliminarea unui om bogat din cetate pentru a-i putea confisca averea. Cum să-ţi zic, e ca şi cum s-ar vota pe un vas aruncarea unui pasager la peşti pentru a-i putea împărţi rufele din valiză. Ţi se pare odios? Asta-i democraţia, caută pe internet cuvântul “ostracism” şi-ai să înţelegi cum mergea treaba. Sugerez să mai verifici anumite chestii care ţi s-au spus în scoală. Vei avea alte noi surprize.

04. Democraţia ţine mai mult de escrocherie decât de legătura contractuală echilibrată. În orice înţelegere dintre doi sau mai mulţi oameni oneşti există obligaţii şi drepturi, în legătura dintre alegători şi aleşi dezechilibrul este întotdeauna de partea aleşilor. De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare, contract sinalagmatic clasic, vânzătorul are dreptul la preţul lucrului, dar şi obligaţia de a preda lucrul. Cumpărătorul are dreptul la lucru, dar şi obligaţia de a plăti preţul. Dacă una dintre părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia la termenul convenit, contractul se rupe neîntârziat. În democraţie, votantul are obligaţia de a vota, dar nu trebuie în mod obligatoriu să i se îndeplinească vreo promisiune făcută de ales. Alesul are dreptul de a fi votat, dar poate să-şi încalce orice promisiune, legitimitatea lui conferită de vot nu dispare pentru atâta lucru. Singurul mecanism pe care votantul îl poate folosi împotriva alesului este să nu-l mai voteze la următoarele alegeri. Într-o perioadă a relei-credinţe implicite, aleşii sunt practic invitaţi să-şi înşele alegătorii, ştiind că oricare dintre deciziile lor ulterioare poate fi luată în numele unui bine comun iluzoriu, fără legătură cu votanţii concreţi. Democraţia prezintă mai mult trăsăturile unei imense escrocherii publice decât cele ale unei legături oneste între oameni.

05. Democraţia încuranjează nu doar frauda, ci şi absenţa preocupărilor pe termen lung şi a responsabilităţii. În modelele societare anterioare, clasa politică era dedicată funcţiei sale, regele se năştea rege şi era crescut pentru funcţia de rege, nu pentru altceva. Democraţia presupune că un om ar putea deveni rege pentru un număr limitat de ani, apoi înlocuit cu alt rege ales de pe stradă. Nu ştiu ce vedeţi voi în asta, eu văd amatorism pe toată linia. În raport cu ultimul aristocrat de provincie, orice preşedinte e un diletant. Iar democraţia, într-o lume complexă şi cu o viteză galopantă a schimbării, ne propune amatori şi începători. Nici nu e de mirare incapacitatea lumii noastre de a răspunde provocărilor cu care se confruntă: pe de o parte cei chemaţi să ia decizii sunt habarnişti, pe de alta nu sunt încurajaţi să reflecteze dincolo de termenul următoarelor alegeri. A fost suficient un singur rege care să spună: “După mine, potopul!”, pentru ca monarhia franceză să se ducă pe copcă. Astăzi, toţi aleşii noştri gândesc în termenii lui Louis XV.

06. Democraţia propune legitimitatea aleşilor prin vot. Până la ea, legitimitatea în spaţiul creştin era oferită de mirungere, deci de un ritual înfăptuit de Biserică. Regele trebuia să ia seama de principiile creştine, să se întâlnească cu lideri religioşi care din când în când să-l urecheze pentru zdruncinatul norodului pe arătură, să îngenuncheze sub patrafir ca să-şi spovedească păcatele, să pupe crucea şi icoanele. Putea fi o canalie, fireşte, şi uneori era, dar i se amintea periodic că nota de plată vine, şi-ar putea fi arzătoare. Astăzi, alesul spune că singurul căruia îi dă socoteală este electoratul, o adunătură de proşti pe care i-a minţit deja în campanie şi de care nici nu se teme, nici n-o ia în serios. Alesul pur şi dur e vaccinat dinainte împotriva înjurăturilor, a pierderii popularităţilor, e dresat să dea bine la televizor, are specialişti în imagine şi repetă ca un papagal nişte fraze cu succes garantat. Alesul democratic nu are nevoie de suflet, nici de dileme, nici de remuşcări. Teoreticienii democraţiei din spaţiul englezesc spun toţi că democraţia are un defect major faţă de societatea ierarhică a regalităţii: corupţia implicită din organizarea democratică. Fierarul se învaţă cu scânteile şi nu se mai teme de ele, alesul se învaţă cu poporul şi nu se mai teme de el. Nu votul, ci onoarea păstrează cinstea. În absenţa ei, alesul se apucă de furat. Îmi pare rău, democraţia nu conţine ingredientul numit onoare, nu are ce face cu aşa ceva.

07. De la revoluţia franceză din 1789 încoace, Puterea a parcurs un lung traiect de ocultare. Practic, în zilele noastre este imposibil ca cei care sunt aleşi să exercite cu adevărat vreo putere de decizie notabilă. Aleşii sunt faţada sistemului, arată mai bine în unele ţări, deplorabil la noi, după posibilităţile locale. Când ai obligaţii şi alianţe asumate la nivel extern pe termen nedeterminat, când ai un sistem care ar trebui reformat în câteva legislaturi, nu doar în patru ani, curente de idei împotriva cărora nu trebuie niciodată să te pui de-a curmezişul, presiuni din partea unor ambasadori să rezolvi lucrurile într-un anume fel, realizezi că eşti orice, mai puţin parte autentică din Putere. Ce rost are să votezi o marionetă? Paradoxal, aristocratul era mai aproape de popor decât alesul de astăzi. Se năştea într-un loc pe care, ca şi ţăranul, nu-l putea vinde şi nici nu-l putea părăsi. Oricum, nici nu se punea problema, pentru că oamenii de atunci ştiau că aparţin locurilor, şi nu s-ar fi dezrădăcinat în ruptul capului. Până să se transforme într-o clasă de profitori dedaţi distracţiilor, aristocraţii ştiau că soarta lor şi a celorlalţi nu pot fi disociate, că binele nu poate fi decât comun. Aristocraţia banului nu are onoare, nu-i datorează nimic, codul ei e registrul contabil. Pe puternicii de azi nici blestemele nu-i pot ajunge, pentru că oamenii nu-i ştiu, ei nu se expun deriziunii mediatice, toate acestea sunt pentru fantoşele care se prezintă la vot.

14 comentarii:

  1. Esti un idiot! Celor ca tine le-as retrage dreptul de a vota. Sa vezi atunci cum ai protesta. "Iesi, dracu, la vot!", cum spunea Mihai Margineanu. Trebuie sa votezi. Daca ti-e foame, poate nu ai intotdeauna caviar si somon in frigider. Mai mananci si paine cu unt. Asa si la vot. Ce? Ai vrea sa alegi intre Margaret Thacher si Abraham Lincoln? La asa neam, asa alesi. Asta e.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măi, Claudiu, tu ori ești prost, ori ai orbul găinii, sau ești îndrăgostit de vreun partid și nu știm noi!:.De 27 de ani, românii tot votează!..Și o duc din ce în ce mai prost!..Așa că, gândește puțin, dacă mai ai cu ce!..Dintre gunoaie, nu ai ce să alegi! Singurii care au încercat să facă ceva pt România au fost legionarii. Deviza lor era: NIMIC PENTRU NOI; TOTUL PENTRU ȚARĂ!..Securiștii care controlează România și clasa politică o aplică exact invers!..

      Ștergere
    2. De 27 de ani, romanii mai fac si alte lucruri - de exemplu, respira. Credeti ca, daca ar inceta sa respire, ar duce-o mai bine?

      Ștergere
  2. Când Binele stă acasă, votează și învinge răul..
    Articolul este plin de erori, manipulări și diversiuni!

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitări pentru articol! Sunt, în principiu, de acord cu dvs. și nu mi-aș fi putut formula singur, atât de frumos și de elocvent, argumentele privind inferioritatea democratiei fata de monarhie.

    Dar, precum Moise s-a rugat pentru neamul lui, cand acesta gresise grav, si ar fi preferat mai degraba sa fie sters din Cartea celor vii, decat ca Dumnezeu sa-i piarda pe evrei, cred ca e mai bine sa nu-i parasim pe cei de langa noi, nici chiar in aspecte prozaice precum votul.

    Eu sunt pentru implicare in viata cetatii, fara patimi si fara partiniri. Cu mintea mea judec ca, in acest moment, pentru tara aceasta ar fi nevoie de o perioada de stabilitate politica, chiar de omogenitate politica. Poate ca a venit vremea ca noi romanii sa devenim mai coerenti, iar anumite fragmente poltice aberante - precum partidele cu baza pe fundatii culturale etnice sau cele infiintate in pripă de cercuri de interese exterioare Statului - sa fie eliminate de pe scena politica.

    De aceea voi vota cu speranta unei majoritati cat mai clare. Nu inseamna ca mor de dragul alesilor, nici ca ma astept sa rastoarne muntii. O majoritate clara si o guvernare cat mai coerenta ar putea oferi un moment de respiro societatii romanesti prea dezbinate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu mă pricep la politică. Dar:

    1. În viața reală, sfatul unui om înțelept poate fi de mai bun augur pentru tine decât sfaturile a o mie de ignoranți. La urne, votul unui înțelept contează cât cel al unui ignorant.

    2. Chiar dacă toată lumea ar fi relativ dezghețată și educată, adică mass-media și-ar pierde puterea de influență electorală, democrația tot ar coborî centrul de greutate de la nivelul vârfurilor la nivelul mediei, opunându-se, prin asta, însăși naturii, în care constatăm că capul ne conduce picioarele și nu invers.

    Acestea fiind zise, acțiunea rămâne totuși superioară inacțiunii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, bine exemplificat și argumentat, în principiu democrația nu are cum să ducă la ceva bun, cel puțin în stadiu în care se află acum umanitatea. Felicitări pentru articol !
      Aici o analiză a democrației :
      https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10207881431422138&set=a.10206599815382538.1073741840.1486561754

      Ștergere
    2. Păi nu eu l-am scris. Eu sunt un simplu comentator, căruia dvs i-ați dat un reply.

      Ștergere
  5. Si daca nu votezi care din cele 7 paragrafe se anuleaza?! Poti sa votezi cu cei care vand tara si esti un idiot; poti sa votezi cu cei noi onesti gen Munteanu si atunci vom fi un popor puternic; poti sa scrii sa vorbesti mereu cu oameni la paine in parc sa le spui sa nu mai voteze cu cei care fura si sa schimbi lumea; poti sa nu te implici dar sa faci ceva util: ajuti oamenii cu mancare cu o vorba etc; poti sa nu te implici si sa faci rau: sa le zici si altora sa nu se implice sa le zici ca viata e un rahat si sa se sinucida si atunci esti iar ca la punctul 1 ; :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe mine m-ati convins, dl. Iliescu! Dar, mai departe, cum procedam? Votam pentru reinstaurarea monarhiei? ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Desi am fost la vot sunt de acord cu acest mesaj. Dar faceti o greseala cu Hitler, care nu era deloc un fan al democratiei https://www.youtube.com/watch?v=B0F-U1vw31k

    RăspundețiȘtergere
  8. Mesajul e cat se poate de corect, dogmatic. Statistic insa am votat. Pt ca votantii decid cu cine mergem mai departe.
    Avem 3-4 milioane de romani care lucreaza
    3-4 milioane de romani plecati peste hotare
    si aprox. 3-4 milioane de pensionari si asistati social.

    Daca toti cei care lucreaza si sunt interesati de viitor ar vota, verifica si cere alesilor sa isi respecte promisiunile electorale si protesta sa nu fie tot penalul pus, sa respecte legea si regulile si cei din jur etc. am ajunge in alta parte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si mai am si replica de la un coleg, pentru tine: democratia inseamna si sa dam sansa sa fie politician unui independent necunoscut. Asa ca gandeste-te pe viitor la asta, sunt si independenti pe liste.

      Ștergere
  9. Si musai sa mai scriu inca una si bag capul la munca: nu am votat 10 ani. La 30 de ani, cu copilul in brate, m-am dus la vot. La inceput am votat cu toti, sa nu se supere, dar nu m-a tinut tusul. Apoi am votat cu raul cel mai mic. De la 35 de ani am inceput sa citesc programa si promisiunile. M-am maturizat, dar a trebuit sa treaca multi ani sa inteleg asta. Recunosc, s-a ajuns aici (atatia ani de coruptie) si din cauza mea, de nevotant sau votant prost.

    Nu e bai, in comisia de votare unde a lucrat verisoara mea 15 buletine de vot au fost anulate ca aveau 2 stampile: si psd si alde. 15!!!

    RăspundețiȘtergere