Dacă aţi citit într-o carte de economie de adormit adulţii că productivitatea duce la creşterea salariului, în mod sigur pierdeţi vremea cu lecturi proaste. Hai să vă dăm cu puţină viaţă pe aici, poate dezinfectăm atmosfera.
Aşadar, conform inepţiilor cu care aţi pierdut vremea, productivitatea duce la eliminarea muncii umane (scumpe, că aşa scria acolo), şi cei care rămân să supravegheze roboţii, automatizările şi celelalte miracole care ca belşugul cu putinţă, pot primi salarii mai mari. Ca să citez un băiat de mare succes, dacă ai 15 angajaţi şi rămâne doar unul, şi normal că cel rămas poate primi salariu mai mare, pentru că s-au realizat economii formidabile.
Cartea are dreptate, cel rămas POATE primi salariu mai mare. Doar că NU VA PRIMI. Ba chiar va lua mult mai puţin decât înainte. Este simplu şi în viaţă aşa se petrec lucrurile. Lăsaţi deoparte matematica aplicată în economie, e foarte bună să aducă nişte bani unor profesori care-i fraieresc pe studenţi.
În realitate nu matematica şi nici bunul simţ nu sunt motorul, ci lăcomia şi frica. Patronul este o bestie care nu cunoaşte decât aceste două impulsuri: lăcomia de a câştiga mai mulţi bani şi frica de a nu pierde bani.
Dacă eşti patron şi ai izbutit să creşti productivitatea până într-acolo încât să concediezi 14 oameni din 15, sclavul care rămâne e captiv şi mai mult ca înainte. Cei 14 concediaţi i-au anesteziat orice urmă de umanitate şi-l ţin cu atâta presiune pe plantaţia ta încât îţi va pupa mâna dacă-i scazi salariul (sunt 14 care aşteaptă să se întoarcă!) şi nu-l vei da afara. Se va uita la tine cu ochi umezi de viţel recunoscător, deci n-ai de ce să-ţi faci griji.
Şi ce dacă a crescut productivitatea? Dar roboţii şi automatizarea sunt pe gratis? Dar tu ca patron n-ai riscat într-atâta şi ai investit şi nu te-ai putut bucura de viaţă şi eşti diagnosticat cu cancer la colon de la stres? E clar că plusul adus de productivitate trebuie să-ţi revină ţie 100%, n-are rost să-ţi faci griji pentru pulimea care e dispusă să lucreze pe doi creiţari numai să nu crape dracului de foame. De mâine le dai un creiţar, PENTRU CĂ SE POATE.
Desigur, dacă pulimea face sindicat şi ameninţă să părăsească in corpore întreprinderea şi să-ţi boicoteze produsele, atunci începi să te temi, nu te mai bucuri de viaţă şi eşti diagnosticat cu cancer la colon de la stres, şi dai drumul la pungă ca să nu te trezeşti că dai faliment şi ajungi pe drumuri şi-ţi cauţi de lucru la patroni jegoşi, pe care-i cunoşti prea bine cât de mizerabil îşi tratează angajaţii.
Închideţi cărţile de economie. Ba nu, m-am răzgândit, aruncaţi-le direct în foc. FRICA şi LĂCOMIA, astea sunt motoarele capitalului. Un patron căruia nu-i este frică suficient este o fiară lacomă. Asta-i tot.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereEu stiu un patron, proprietar fabrica de mobila, care pentru timpii morti fara comenzi, a facut 4 solarii mari (in spatele fabricii), unde aceeasi angajati cultiva si beneficiaza de prinoase, si care patron acorda zile libere, platite, in toate sarbatorile mari (praznice imparatesti). E un caz particular, o sa mi spuneti, si cu cazul particular (Aristotel) poti argumenta orice...
RăspundețiȘtergereAstept un articol despre alternartiva la capitalism in intelesul lui simplu, proprietate, garantii juridice, piata libera.
... Bine ati revenit!
RăspundețiȘtergereCeva e fundamental greșit cu economia. Care, într-adevăr, nu-i guvernată de principii matematice, ci de dorința de înavuțire sau goana după profit. Acum aproape 100 de ani, Philips, Osram, General Electric și încă câteva firme de calibru puneau bazele cartelului Phoebus, ce i-a obligat pe producătorii de becuri să le scurteze durata de viață de la 2500 la 1000 de ore, în cadrul a ceea ce astăzi poartă numele de uzură planificată. Un alt exemplu de creștere artificială a profiturilor e dat de obiectele de unică folosință. Când ați cumpărat ultima dată paste pentru un pix? Așadar, nimeni nu are vreun interes real în creșterea salariilor (afară de salariați, a căror opinie nu contează).
RăspundețiȘtergereDacă s-ar dori, s-ar putea crește salariile chiar de azi. Se spune că 90% din bogățiile lumii sunt deținute de 10% din populație. Acei 10% ar putea da salarii mai mari chiar de azi, iar dacă n-o fac azi, cine garantează că o vor face când își vor „reduce cheltuielile”?
Eu mă întreb, mergând cu imaginația la extrem, ce se va petrece în situația când roboții vor înlocui oamenii în toate domeniile muncii. Când din 10 sau 20 sau 30 de angajați câți sunt azi, vor rămâne doar 2 sau 3. Cine, în acele condiții de sărăcie extremă, va mai putea cumpăra produsele scoase pe bandă rulantă de bogați? Deși, dacă mă gândesc mai bine, chestia asta deja se petrece în prezent, când reclamele îi hipnotizează pe oameni să-și dea ultimul dram de sărăcie pe lucruri de care n-au absolut deloc nevoie.