Iisus terminase ceea ce secole mai târziu avea să fie numit de către toţi evangheliştii “Predica de pe munte”. Se afla pe o înălţime înconjurată de nişte creste care rotunjeau frumos sunetele, permiţându-i să se facă auzit de către câteva mii de oameni fără să facă apel la o staţie de amplificare. Era obosit, dar cu oboseala plăcută a plugarului care arase un pământ moale, a pescarului care se bucurase de ape calme, a strângătorului de impozite care dăduse peste oameni care-şi iubesc regele.
Din spate s-a apropiat Iscarioteanul şi i-a şoptit: “Stau şi mă gândesc câţi dintre cei care te-au auzit au priceput ce-ai vrut să spui.” Deşi fraza avea un număr normal de “s”-uri, nici mai multe nici mai puţine ca în oricare altă frază anodină, acestea erau lungi, nepermis de lungi şi şuierătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu