vineri, 19 februarie 2016

Nici hoţi ca lumea nu mai avem

Dom'le, pe mine mă frământă o chestie, şi mă frământă tare. Într-o sală de clasa din liceul unde mă duc eu zilnic să-mi exercit viciul pedagogic, pe o poliţă situată nu departe de raza de acţiune a mâinilor unui om constituit conform manualului de anatomie, se află nişte cărţi. Multe cărţi. De matematică. Le vad acolo de câţiva ani, cu aceeaşi stupoare.

Ok, deci reiau scena, ca să nu vă scape vreun detaliu. Pentru că detalii sunt întotdeauna importante, la fel de importante ca esenţa. O sala de clasă locuită de elevi de liceu, o poliţă cu două rafturi de culegeri, Gazeta Matematică şi manuale de demult. Clasa respectivă este de profil real, mulţi dintre elevi vor să meargă la Poli. Carţile? Stau acolo. Elevii? Periculos de aproape de cărţi. Dar nimic nu se clinteşte. Vizualizaţi scena? E prea rapid pentru voi? Trebuie un Visconti aici, ştiu.


În vremea în care am făcut eu liceul (cândva, la sfârşitul secolului trecut), această construcţie ar fi fost considerată utopică. Duşmanul natural al culegerilor de probleme este devoratorul de matematică, elevul carnasier care-şi petrece dupa-amiezile, serile şi nopţile buchisind caiete "studenţeşti" cu pătrăţele, care şi-a deformat prima falangă a inelarului mâinii drepte de la înclestarea dramatică cu creionul. Elevul care moare de plăcere doar atunci când găseşte o problemă la care profesorul însuşi zice: "Pentru aşa ceva este nevoie de 2 kg de vin. Aplică-i teorema cârpei! Ne reauzim peste vreo zece zile."


În preajma noastra cărţile ar fi fost puse sub cheie, înghesuite într-un cabinet tainic, în care n-am fi putut intra decât ca marele preot în Sfânta Sfintelor. Noi toţi ştiam atunci că Moise a zis: “Să nu furi. Mă rog, afara decât strictul necesar. Adică orice carte pe care poţi pune mâna.” Timpurile acelea s-au trecut şi locul predatorilor din secolul trecut a fost luat de elevii ierbivori, care se înmulţesc nestingherit pe vastele câmpii ale educaţiei naţionale. Printre ei mă învârtesc eu, tembel ca un dinozaur şi mă întreb de ce nu realizez când a avut loc glaciaţiunea şi de ce i-am supravieţuit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu