Frânturile zilei (CLXII)

Astăzi am fost pe punctul de a comite o grozăvie, lucru pe care-l regret, deşi nu s-a concretizat. Şi-mi pare rău cu atât mai mult cu cât nu-mi pot explica ce anume m-a împins spre nesăbuinƫa de a plănui cumpărarea a două perechi de pijamale. În carouri. Dintr-un material plăcut la pipăit al cărui nume oribil l-am izgonit pentru totdeauna din memoria mea. Pe când le vizualizam şi mă pregăteam să le plătesc, ipostaza mea de viitor burghez de interior, cu tabieturi fixe şi mici manii de animal care-şi ƫine mizantrop propria companie m-a scurtcircuitat greƫos, cu aceeaşi senzaƫie de refuz cosmic pe care ƫi-o dă contactul temporar cu o emisiune de ştiri televizate fără împământare. Am fugit, am fugit ca şi cum aş fi fost în pericol să contractez fără clauze un amestec letal de scleroză, demenƫă şi rugine, iar în cele din urmă mi-am găsit liniştea într-o pereche de pantaloni de interior, nedogmatici, lăsând nelămurită problematica bluzei, în acord cu starea tranzitorie pe care trebuie s-o conştientizeze fiecare om pe lumea aceasta.