Petrarca a refăcut unul dintre versurile sale de patruzeci şi şapte de ori.
Buffon a recopiat manuscrisul lucrării sale Epoques de la nature de unsprezece ori.
Italianul Ferreri a compus, în trei zile, un poem în limba latină (Lugdunense somnium) de o mie de hexametri. Subiectul poemului era Papa Leon X.
Erasmus a redactat Elogiul nebuniei în şapte zile.
Voltaire, la şaizeci şi nouă de ani, în 1765, a compus tragedia Olympie. “Este rodul a şase zile”, a scris el unui prieten căruia îi solicita opinia. “Autorul ar fi făcut bine să nu se odihnească într-a şaptea”, a fost răspunsul.
Cronica lui Horneck, istoric german din secolul treisprezece, conţine optzeci şi trei de mii de versuri.
Soyouthi, autor arab din secolul cincisprezece, a lăsat mai mult de şaizeci de lucrări despre toate subiectele.
Alexandre Hardy este dramaturgul francez cel mai fecund: 600 de piese. Cu toate acestea păleşte în comparaţie cu cele 1800 de piese ale lui Lope de Vega, care în plus a mai compus şi 21 de volume de poezii.
Abbé Prévost, cunoscut pentru romanul Manon Lescaut, a mai scris alte 170 de volume.
Principalele lucrări ale lui Restif de la Bretonne umplu 146 de volume.
Dingé, autor francez obscur (mort în 1852), a lăsat manuscrise autografe care cântăresc 400 kg.
În secolul XVII, împăratul chinez Kiang-Loung a vrut să alcătuiască o bibliotecă esenţială a literaturii chineze. A strâns 180.000 titluri. În această colecţie trei lucrări erau elaborate de europeni.
Tot ce voiam să vă spun este că şi înainte de facebook oamenii aveau cu ce să-şi umple timpul.
si "pohta ce-am pohtit"..
RăspundețiȘtergere