Frânturile zilei (CLII)

Fireşte, toate victimele terorismului sunt demne de compasiune. Însă spectrul trebuie lărgit. Trebuie să ne fie milă şi de victimele terorismului de stat. A propos, cuvântul terreur, aplicat strict politicii de stat din momentul revoluţiei franceze de la 1789, este de origine franceză. Şi, pentru terorism de stat, eu personal, pentru că-mi place perspectiva istorică, încep prin a număra victimele războaielor purtate de americani, cam 53 de tari atacate în secolul XX.

Probabil că cea mai distrusă dintre ele este Iraqul, vreo 4 milioane de victime. În anii embargoului la care a fost supusă această ţară, au murit peste 800.000 de copii. Ţara cea mai lung încercată temporal vorbind este Palestina, şi acum ocupată de imigranţi ilegali europeni. Terorismul exercitat în momentul de faţă în Palestina i-ar face pe nazişti să pălească de invidie. Este drept, naziştii au avut mult mai puţin timp să-şi perfecţioneze metodele teroriste.

Desigur că am foarte multă compasiune pentru francezi dar, cu voia voastră, la capitolul victime ale terorismului am să trec înaintea lor pe algerienii măcelariţi de francezi atunci când algerienilor li s-a făcut dor de cetăţenia algeriană, renunţândî masă la cea franceză. Şi, în linii mari, înainte de francezi am să-i plâng pe cei pe care francezii i-au colonizat, omorându-i, schilodindu-i, jefuindu-i. Tot la capitolul terorism de stat am să trec şi politicile postcoloniale ale Franţei, care spoliază sistematic de resurse fostele colonii prin intermediul oamenilor politici care-şi vând ţara. Sărăcia endemica din fostele colonii ale Franţei nu este cauzată de lenea locuitorilor, ci este rezultatul politicilor de la Elysée.

Dacă nu vi se pare că forţez prea mult nota, la capitolul terorism de stat voi trece şi vânzarea ţării mele la mezat, bucată cu bucată, companiilor de stat din Franţa, Italia, Grecia, Germania etc., şi spolierea concetăţenilor mei prin intermediul companiilor din energie şi furnizare de servicii de primă necesitate (apă, combustibili). Tot victime ale terorismului cad padurile noastre spre îmbogăţirea unei companii austrice. În cele din urma, undeva mic-mic este şi masacrul din 13 noiembrie 2015. Mic, foarte mic. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe toţi cei care au căzut pradă violenţei în secolul XX şi începutul secolului XXI!