Frânturile zilei (LXV)

Nu mi-e teamă de impostura din vârful unei societăţi, pentru că e ca împăratul nud: se vede. Aceasta e aproape o binecuvântare, pentru că trezeşte rezistenţa tuturor şi te face să te simţi purificat prin simpla distanţă. Mi-e teamă de impostura generalizată, de corupţia împotriva căreia nu există legi iar morala e lobotomizată. Aceasta e ca o cloacă din care nu se mai poate evada. Notarul care “îţi face ceva, orice, numai să nu pleci fără o hârtie din biroul lui”, medicul care îţi recomandă un medicament de 10 ori mai scump decât cele generice pentru că i-a fost recomandat la un simpozion “ştiinţific” organizat de producător, profesorul care te lasă la examen să copiezi “ca să te ajute în viaţă” – aceasta este im-postura pe care nimeni n-o va pedepsi niciodată, nu în orizontul pământesc al faptelor. Şi mi-e foarte teamă de impostura idioţilor care nici măcar nu realizează că sunt impostori.