În 20 de ani de predare, mi-ai trecut prin faţă vreo 4000 de elevi. Ştiţi câţi băieţi cu numele de Ion am avut? Nu Ioan, nu Ionuţ, nu Ion-plus-încă-ceva. Eu vorbesc despre un Ion curat, un Ion şi atât. Unul singur. Doar unul. Pe taică-său îl cheamă Dumitru. O familie de excentrici, dom’le.
Pe elevul meu, Ion, am să-l ţin minte întotdeauna pentru două chestii. Întâi de toate pentru că i-am dat media zece la franceză după ce cu un semetru înainte avusese un cinci la milă şi pomană. Ion s-a apucat de învăţat şi la scurtă vreme a început să ştie, iar din momentul în care el ştia mie mi-a luat încă vreo două săptămâni să înţeleg că ceva serios se petrecuse. Şi-am înţeles pe stradă, pentru că Ion nu ridica niciodată mâna, doar ştia când dădeam peste el, iar eu sunt prin definiţie un lent, pricep greu. Deci pe stradă m-a pălit pe mine şi când m-am dus în clasă Ion cel cu ochi albaştri a ştiut mult din ce l-am întrebat. Iar al doilea motiv pentru care n-am să-l uit niciodată este acela că-l cheamă Ion.
Cu Ion cel cu ochi albaştri m-am întâlnit ieri. Acum e student. L-am întrebat cum e şi mi-a zis că se putea şi mai rău decât atât. Ion are un caracter puternic şi plin de optimism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu