Mi-am întrebat copilul cititor care au fost împrejurările sau evenimentul care l-au împins spre lectura ca plăcere, nu ca necesitate. Eu am un copil cititor, un copil alfabetizat şi un copil în curs de alfabetizare, deci n-am discutat decât cu singurul care contează în ecuaţia asta. Şi mi-a răspuns, după ardelenească reflecţie, că argumentele majore au fost casa plină de cărţi şi faptul că mama şi tata citesc constant. Deci mediul şi modelul. Şcoala, nu? Trist, dar mi-a răspuns că nu.
Lectura face parte din abordarea extensivă a învăţăturii pe care momentul n-o mai cultivă, preferând şi privilegiind abordările intensive. Cititul aduce beneficii încetişor, din mia în mia de pagini, azi toţi vor pastiluţe de studiu mici dar cu efecte explozive. Soluţii punctuale, orientate pe probleme. Lectura este contrariul unei soluţii punctuale, e o dulce risipire, e explorare a lumilor dintre paginile cărţii. Lectura e contemplaţie iar spiritul postmodern n-o mai vrea pentru că se odihneşte în agitaţie.
Aşadar, dragi părinţi, dacă vreţi cititori mai cumpăraţi şi voi din când în când câte un metru de carte. Metru cub de preferinţă, sau măcar metru linear. Şi aruncaţi televizoarele, pentru că oricum nu veţi avea vreme de ele dacă vă apucaţi de citit. Mediul şi modelul, da?
nu am tv si avem o gramada de carti. Nu ajunge sa le avem, conteaza si sa le citim. Si iar constructiv este in unele seri avem discutii despre ce citesc, ce e acolo interesant, cine e eroul principal, ce i s-a intamplat si ce a facut etc. Pt copil de 8-9 ani poate deschide pofta de a citi si mai ales de a intelege si analiza ce citeste.
RăspundețiȘtergere