Frânturile zilei (LXXXVI)

Am un prieten care nu dansează niciodată. Nu-i vorbă, nici eu nu mă omor, când şi când îmi îmbrăţişez incompatibila pe muzică, dar explicaţiile lui le-am găsit cuceritoare: “Nu dansez pentru că nu mă regăsesc în ce se întâmplă în noile ritmuri. Nu pot dansa cu femei, dansul cu o femeie este erotism şi nu arunc cu asta pe pereţi. Iar funcţia principală a dansului nu este aceea de preludius întreruptus, ci o imensă bucurie care ar trebui să te privească doar pe tine. În alte culturi tradiţionale există încă dansul bărbătesc, în care nimeni nu atinge pe nimeni, dansul viril, demonstrativ, gimnastic, solarian, războinic. Dansezi ca la luptă, dansezi ca la moarte. Numai că la noi asta s-a pierdut cu desăvârşire.” Eu ştiu că, deşi nu se clinteşte niciodată de pe scaun, prietenul meu e de fapt un mare dansator.