Frânturile zilei (CIX)

În contextul ultimului uragan care a lovit Texasul, cineva se întreabă: “Oare am reuşit să învingem natura?” Vechiul vis n-a murit... Undeva pe la mijlocul secolului XX, într-un amfiteatru al Facultăţii de Medicină de la Sorbonne, biologul francez Louis Gallien, în plin curs de embriologie, punea următoarea întrebare: “Ce se va întâmpla atunci când medicina va deveni atât de puternică încât va neutraliza complet legile selecţiei naturale?” Cel care evoca această perspectivă îndepărtată (pentru acel moment) era un reputat specialist în selecţia raţională a animalelor domestice. Din raţiuni evidente, digresiunea lui referitoare la Homo sapiens n-a apărut în niciuna dintre cărţile sale.

În 2017, medicul ginecolog Michel Odent, pornind de la întrebarea profesorului său de embriologie, elaborează un volum al cărui titlu ar trebui să ne pună pe gânduri: “Va reuşi umanitatea să supravieţuiască medicinei?” Este o lucrare de reflecţie care porneşte de la următoarea certitudine: în acest moment, medicina a devenit atât de puternică încât a anulat legile eugeniei naturale. Efectul acestui progres a căpătat şi un nume nou în istoria gândirii: “disgenie”. Practic, dacă într-o specie care trăieşte în raport cu mediul, ajung la reproducţie doar exemplarele reuşite şi fertile, specia noastră s-a sustras mediului şi se reproduc, în tandem cu medicina modernă, inclusiv exemplarele ale căror boli cândva ar fi fost incompatibile cu asta.

Ar trebui volume întregi pentru a evoca toate efectele posibile ale neutralizării legilor naturale la specia noastră. Calcule nu foarte complicate ne arată că, odată cu perfecţionarea medicinei, o proporţie notabilă din populaţie va deveni din ce în ce mai dependentă de ea. Cu datele de care dispunem deja, am putea anticipa momentul în care majoritatea populaţiei va avea imperios nevoie de medicină pentru a supravieţui şi pentru a procrea. Cam aşa arată victoria asupra naturii, ca un nisip mişcător pe care ne-am făcut casă. Deja suntem avertizaţi că antibioticele se dovedesc mai slabe decât noile mutaţii ale microorganismele pe seama cărora sunt puse bolile. Se pare că vaccinurile, în loc să formeze imunitatea, o distrug. Putem constata cu ochii liberi recrudescenţa cancerelor la toate vârstele şi proliferarea la copii a bolilor care altădată erau apanajul vârstei adulte şi a senectuţii. La populaţiile care nasc preponderent prin cezariană, ginecologul Michel Odent spune că în câteva generaţii se va pierde complet capacitatea femeilor de a naşte neasistate.

Cred că undeva am făcut o eroare, doar că ne este cu neputinţă să ne întoarcem asupra ei. Ce este “natura” pe care vrem s-o învingem? Pentru că aparent ne-am dorit mult mai mult decât să ne punem la adăpost de ploaie, frig şi vânt. Nu cumva este chiar firea lucrurilor? Nu cumva ne-am propus, nici mai mult nici mai puţin, decât să instaurăm, la scară largă, nefirescul? Dacă e aşa, ne-a reuşit de minune. Dar ce-a fost în capul nostru de-am crezut că va fi fără consecinţe? Întrebarea medicului francez este una foarte acută: Va reuşi umanitatea să supravieţuiască medicinei? Altfel spus, ce se va întâmpla când actuala formă de medicină va muri? Nu trebuie să dispară multe dintre ingredientele actualelor tehnici medicale pentru a vorbi de colaps, ajunge penuria unuia singur: plasticul, de exemplu. Ce se va întâmpla cu o umanitate din ce în ce mai conectată la aparate?