Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi asasinaţi pentru ideile lor. Înaintea primului război mondial, Franţa a avut un om politic care s-a pronunţat constant şi deschis împotriva războiului cu Germania: socialistul Jean Jaurès. Toate intervenţiile lui publice, oratorice sau scrise în L’Humanité, au avertizat în privinţa faptului că un nou război între cele două ţări ar sfârşi prin a atrage întreaga Europă şi toate continentele. S-a opus oricăror pregătiri de război, afirmând că Franţa trebuie să renunţe la Alsacia şi Lorena, două provincii în care francezii şi germanii convieţuiau în proporţii egale şi pe care Germania le smulsese Franţei în războiul din 1870.
Primea zilnic scrisori în care era ameninţat cu moartea. Inclusiv cei care erau de acord cu opiniile sale pacifiste îi spuneau că poate fi asasinat oricând. Jean Jaurès se împăcase cu ideea, lucru care nu-l făcea decât să-şi dubleze eforturile. Spunea prietenilor că-şi doreşte un singur lucru, să nu fie chinuit, să moară repede când clipa va sosi. În seara de 31 iulie 1914, în timp ce servea cina împreună cu colaboratorii într-un bistrou frecventat de ziarişti, Raoul Villain, un tânăr agronom fără angajament politic, l-a asasinat cu două gloanţe de revolver. Primul i-a traversat creierul prin occipital, cauzând moartea fulgerătoare.
Jean Jaurès a fost unul dintre cei mai remarcabili oameni politici francezi, un pur produs al spiritului francez, un patriot care n-a scăpat niciodată din vedere interesul superior al păcii mondiale. Avea o cultură extraordinară, citise clasicii şi modernii deopotrivă, iar mai presus de toate izbutise să-i topească într-o personalitate deplină. Ca om politic, integritatea nu i-a fost pusă niciodată la îndoială, şi asta într-o ţară care avea gustul scandalului, cu o presă care nu ezita să arunce blamul pentru orice bănuială de corupţie.
Procesul lui Raoul Villain a durat cinci zile. Apărarea s-a concentrat pe două teze: 1) era vorba despre o crimă pasională comisă din dragoste de ţară, iar juraţii francezi în mod tradiţional iertau crimele comise în momente de tulburare; 2) dacă acuzatul ar fi condamnat, atunci toată politica lui Jean Jaurès ar fi astfel validată. După o scurtă deliberare, spre stupefacţia generală, asasinul a fost achitat şi eliberat. O manifestaţie masivă de 300.000 de oameni a protestat solemn împotriva verdictului Curţii. A lipsit foarte puţin până la declanşarea unui război civil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu