Am o veste rea şi-o veste bună. Cu ce să încep? Cu o bârfă calda: adineaori o profesoară a vrut să afle ce cadou îi fac elevii ei din clasa terminală (nu mai avea răbdare, bănuiesc). Când a aflat că este vorba de o carte, a întrebat dezamăgită: “Dar cine mai citeşte în ziua de azi?”
Să aştepţi ca sistemul să se reformeze presupune să te situezi într-o zonă paradoxală, pentru că revine la a crede că oamenii care au dus sistemul în fundătura în care se află şi perpetuează această stare ar avea mijloacele intelectuale şi volitive să rezolve problema. E ca şi cum ai vrea ca bancherii să se ocupe de eliminarea cametei, ca showbusiness-ul să educe oamenii în direcţia pudorii, a bunului simţ şi a valorilor, ca medicii ginecologi să-i descurajeze pe avorţionişti. Nu se poate. Banalizarea răului este prea uşor echivalată în zilele noastre cu confortul.
Aceasta este vestea rea. Vestea bună este că sistemele contraintuitive implodează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu