Haideţi să vă spun un banc fundamental. Toţi prietenii mei îl ştiu. Atunci când preţuiesc un om, neapărat adaug istoriei noastre conversaţională acest banc, o să vedeţi de ce. Cică unui tip care fusese în Africa i s-a făcut penisul albastru. Adică i s-a colorat, dar din interior, deci exclus să fie de la blugi sau de la jeg. Omul se duce la medic, unde altundeva?
- E togo, spune primul hiperspecializat în penisologie. Adică? întreabă beneficiarul. Se taie! explică doctorul.
Omul e un necredincios, vrea o a doua opinie. – E togo, spune challangerul. Adică? bănuieşte deja răspunsul omul nostru. Se taie! Şi uite aşa lumea medicală ajunge la un consens pe care-l confundă cu adevărul.
Dar omul nostru nu se lasă, vrea şi o a treia opinie. Penisul, tot albastru, fireşte. – E togo, spune şi doctorul doctorilor, crăiasa zânelor, minunea minunilor. – Ştiu, se taie, simte nevoia să contribuie cu erudiţia câştigată consumatorul de servicii medicale. – Nu, cade singur.
Togo e un cuvânt scurt, provenit probabil din swahili, sau peu, sau bambara, sau zulu sau undeva pe-acolo. Iar semnificaţia este incredibil de complexă: poţi să te agiţi sau poţi să nu faci nimic, rezultatul e acelaşi, catastrofă. Vedeţi de ce e musai să vă introduceţi în vocabular acest neologism provenit dintr-o civilizaţie superioara? E mult mai uşor să spui togo decât să explici că poţi să te dai cu capul de pereţi până-ţi pocneşte occipitalul sau poţi să tragi liniştit din pipă, oricum te mănâncă ursul.
Ante-scriptum: acest text a fost inspirat de un prieten care, văzând că-l citez pe Mihai Maci despre catastrofa pedagogică, a sugerat că soluţia pe care vrea el sau eu s-o băgăm pe gât omenirii este să privatizăm şcoala românească. Eu n-am întâlnit această idee la universitarul Mihai Maci şi cu certitudine în mintea mea nu există această soluţie. Teamă mi-e că nu mai există nicio soluţie. Adică şcoala românească este, succint vorbind, togo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu