În India există patru religii locale - hinduismul, buddhismul, jainismul şi sikhismul. La acestea se adaugă două religii dinafară - islamul şi creştinismul. Cei mai numeroşi sunt hinduşii, aproape 80%, care au o religie etnică, în care este foarte greu să intri şi oricum nu ar avea rost s-o faci dacă brahmanii nu te-ar identifica cu vreuna dintre primele trei caste, cele care furnizează ritualurile de iniţiere, în urma cărora devii dwarpa, adică născut a doua oară. Castele inferioare nu sunt atractive, poţi să fii shudra sau paria şi la tine acasă bine mersi.
Din punct de vedere al hinduşilor, buddhiştii sunt o erezie pur şi simplu. E cam ca relaţia dintre evrei şi creştini. Iar buddhiştii se uită la hinduşi ca la nişte arieraţi depăşiţi complet de istorie. De istoria sacră, pe care asiaticii o pot percepe, dar care nu-şi găseşte locul în manualele euroamericane. Oricum, buddhiştii nu sunt prea numeroşi în India, ei fiind o revărsare a hinduismului în restul Asiei, un fel de hinduism pentru neamuri. Cei mai numeroşi sunt musulmanii, aproape 15 din populaţia ţării.
Coexistenţa i-a făcut pe aceştia să nu se atingă de carnea de vacă, de exemplu, pentru că hinduşii consideră că vacile sunt animale sacre. În general, atunci când două sau mai multe religii coexistă în acelaşi spaţiu anumite reguli de coabitare tind să devină comune. Desigur, din punct de vedere islamic, hinduşii sunt nişte închinători la idoli (şi nu doar hinduşii, şi buddhiştii, şi creştii, şi cam toţi cei care au asemănări sacre din lemn, piatră sau aur). Pentru exuberanţii hinduşi, islamul este de o austeritate spirituală pe care nu ar suporta-o nici măcar cinci minute - o religie care numeşte sărbătoare o lună de post negru pe de la răsăritul soarelui până la apusul lui este tot ce poate fi mai puţin hindus în univers. Cu toate acestea, India este statul cu cea mai mare minoritate musulmană din lume, mai mulţi decât în toate ţările arabe la un loc.
Jainismul este categoric o sectă hindusă, heterodocşi până în măduva oaselor. Fondatorul lor, Mahavira, a fost în rebeliune directă faţă de sacerdoţii hinduşi. Despre Sikh se poate spune cam acelaşi lucru, e o îmbinare între hinduism şi islam dintre cele mai nepotrivite. Nu-i iubesc nici unii, nici alţii. Creştinismul n-a făcut mare brânză nici când a ajuns Apostolul Toma acolo, şi cu atât mai puţin când l-a adus în cală Compania Indiilor de Vest. Practic, creştinismul nu este interesant în India pentru că cei care l-au încarnat şi cu care indienii au intrat în contact au picat la proba practică. Mai puţin de 1% dintre indieni se declară creştini. O fracţie şi mai redusă sunt evrei şi se adună în sinagogi.
Singurele conflicte cu coloratură religioasă din India sunt cele instrumentate de coloniştii englezi după ruperea Indiei în două - musulmanii în Pakistan (care e preponderent India islamică) iar hinduşii în India (care are, după cum spuneam, cea mai mare minoritate de musulmani din lume). Şi astăzi există hinduşi în Pakistan, precum şi buddhişti şi alte religii. Orientalii sunt cu toţii convinşi că se află în cea mai bună tradiţie spirituală din univers, pe care n-o negociază cu nimeni, dar pe care n-o bagă pe gât nimănui. Orientalul clasic îşi vede de treaba lui şi nu crede că tradiţia lui ar avea de câştigat dacă celelalte ar dispărea sau dacă toţi oamenii ar ajunge la aceleaşi concluzii ca şi el. Aceasta nu este indiferenţă, nici pe departe, orientalii fiind cât se poate de absorbiţi de cele spirituale, aceasta este o elegantă detaşare.
În România urmează să se construiască o moscheie. Nu este prima, mai sunt destul de multe, cel mai adesea sub forma unor clădiri anoste în care au loc rugăciuni şi masa comună din timpul Ramadanului. Numai că aceasta va fi în buricul capitalei şi după regulile clasice ale arhitecturii tradiţionale. Ortodocşii români, care nu protestează niciodată împotriva cametei, a culturii proaste care le parodiază folclorul autentic, în curs de galopantă occidentalizare, obosiţi de milioane de avorturi şi fără să vadă vreo contradicţie între ideologiile moderne şi modul de viaţă creştinesc, simt că această clădire le pune în pericol identitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu