Există în Talmud, Abodah Zorah, 17b, o frază interesantă:
“Dacă mânuiesc sabia, nu pot cultiva cunoaşterea; dacă mă ocup de cunoaştere,
nu pot câtuşi de puţin să mânuiesc sabia.” De fapt, literal textul este
următorul: “Dacă om de sabie nu om de carte; dacă om de carte nu om de sabie.”
Cuvintele sunt atribuite lui Rabbi Eleazar ben Perata, şi le-ar fi rostit
atunci când a fost acuzat că a nesocotit interdicţia ocupanţilor romani de a
transmite învăţătura sacră. “De ce ai învăţat pe oameni legea şi ai devenit
tâlhar?” Doctorul legii a spus atunci că cele două afirmaţii se contrazic
reciproc, pentru că una arată falsitatea celeilalte, căci ştiinţa şi
profesiunea armelor sunt ocupaţii incompatibile.
Ruptă din context, afirmaţia capătă o curioasă perenitate şi
rămâne în continuare interesanta. Pentru a face un lucru, trebuie să renunţăm
la facerea altui lucru. E mai mult decât o constatare, e un adevăr imuabil, de
sorginte metafizică, în funcţie de care ne putem organiza viaţa. Rugăciunea
împlinită ne fereşte de ispită prin racordarea noastră la alte perspective şi
octave spirituale. Invocaţia neîncetată a Numelui ne scoate de sub domnia
păcatului prin incompatibilitate. Cele nefireşti nu pot coexista cu cele
fireşti. Magister Noica le spunea emulilor Pleşu şi Liiceanu că pentru a reuşi
în cultură trebuie să rateze câteva lucruri esenţiale, printre care viaţa
socială şi cariera.
Ne naştem cu un număr finit, dar nebănuit de mare, de
posibilităţi. Suntem, la naştere, nediferenţiat: pictor, cărăuş, criminal,
medic, preşedinte, sacerdot, călău şi escroc sentimental. Numai că nu putem
traduce în act toate acestea, ci doar pe unele, pentru că posibilităţile
noastre, deşi perfect posibile, sunt inter-incompatibile sau în cel mai bun caz parţial compatibile. Aşadar, dacă alegem să vindem arme, nu vom mai picta, iar dacă
preferăm manelele, nu vom mai asculta muzică simfonică, după cum amanţii
universali sunt soţi mediocri.
Cum spune un adagiu sufit: faptele bune le alungă pe cele
rele, iar noi adăugăm: fie şi numai pentru faptul că n-ai timp de toate în
viaţă. Vedem unilateral în actul oricărei alegeri lucrul pe care ni-l însuşim.
Ar trebui să vedem în fiecare alegere una sau mai multe renunţări. În spatele
fiecărui profesor reputat se află un călău care n-a izbutit să vadă lumina
zilei. Contragreutatea unui soţ desăvârşit e o lungă cohortă de femei pe care
acesta nu le-a satisfăcut nici măcar o dată. Preţul tuturor făcutelor noastre
este îngrozitor de scump: nefăcutele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu