duminică, 17 iulie 2016

Câteva lucruri de maxim bun simţ despre shari’ah islamică

Auzim tot mai des că imigranţii şi refugiaţii care vin în Europa ar trebui să se integreze, şi ni se explică în ce constă: să renunţe la shari’ah. Pentru că shari’ah este incompatibilă cu valorile europene. Pentru că shari’ah este mai importantă în ochii musulmanilor decât legile noastre. Pentru că în numele ei trebuie ucişi toţi necredincioşii, femeia este mai puţin importantă decât un măgar (cu varianta ceva mai generoasă: o cămilă), ş.a.m.d. În ochii europeanului cu creier igienizat de mass-media, shari’ah este chintesenţa răului, ura împotriva ei fiind nu doar legitimă, ci o obligaţie mondenă şi un semn de civilizaţie. Ei bine, nefiind ziarist şi neavând nicio obligaţie de a mă comporta ca o tobă propagandistică în care bat alţii, am scris rândurile care urmează pentru a încerca să lămuresc puţin lucrurile.

 În limba arabă, shari’ah înseamnă pur şi simplu “lege”. E o componentă ineluctabilă a islamului, e osatura, scheletul religiei propovăduite de Muhammad. Se spune că islamul are două componente: legea (shari’ah) şi înţelepciunea (haqiqah), care pot fi văzute parabolic ca ulciorul şi vinul. Nu poţi indepărta shari’ah din islam, pentru că fără ulcior vinul se împrăştie şi nu mai poate fi băut. Nici shari’ah fără înţelepciune n-are rost, pentru că nimeni nu-şi poate potoli setea dintr-un ulcior gol. Să ceri unui musulman, ca preţ al integrării, să renunţe la complicatul hăţiş de reguli care alcătuiesc shari’ah, revine la a-i cere să fie un musulman neserios, un ipocrit, ca un fel de creştin care merge la biserică doar cu ocazia botezului, nunţii şi eventual a înmormântării lui. Pretenţia integrării este pretenţia renunţării la propria personalitate, la cultura locului din care provine, la identitate.

De fapt, orice religie conţine o shari’ah, inclusiv religia creştină. Atunci când creştinismul s-a revărsat spre neamuri, a existat o dilemă: noua religie trebuia să adopte şi legea lui Moise ori nu? Apostolul Pavel, evreu fariseu, a spus: nu este nevoie de shari’ah lui Moise, vom lua shari’ah neamurilor şi vom turna în acest ulcior vinul christic. Aceasta a fost decizia, şi de aceea legea creştină nu este totuna cu legea mozaică. A îndrepta nava bisericii spre răsărit şi a ne ruga după ce căutăm răsăritul Soarelui este o regula din şari’ah creştină. A posti miercurea şi vinerea, pe lângă posturile anului, este o altă regulă. A ne spovedi la duhovnic, a ne împărtăşi măcar în cele patru posturi, sunt prevederi ale shari’ah. Cam tot ce numim drept canonic este shari’ah. O bună parte din tradiţiile validate de Biserică sunt shari’ah. Putem să folosim acest cuvânt sau să-i zicem “tradiţie”, sau “predanie”, sau oricum vrem. Aceasta e osatura creştinismului pe care, dacă o eliminăm, ştim bine ce iese.

Nu tot creştinismul este lege, mai avem şi harul, care e deasupra legii. Putem controla îndeplinirea prescripţiilor legii, dar nu putem decât să aşteptăm harul. Legea în sine nu-i mântuitoare, e doar un vas gol, dar legea ne mobilizează şi ne struneşte aşteptarea, ne face capabili să primim cele de deasupra legii. Dacă mă duc duminică la liturghie, nu înseamnă că intru automat şi-n paradis, dar există şanse serioase să treacă harul lui Dumnezeu pe lângă mine dacă mă înfund într-o crâşmă şi mă umplu de alcool. Zic şi eu aşa, la urma urmei nu ştiu nimic precis despre har, decât că suflă unde vrea El. Înţelepciunea fără practică riscă să rămână la nivel de poezie pură, ceea ce e mai puţin decât ni se pare. Legea seacă, fără har, e habotnicie şi obtuzitate. Iar ca totul să fie şi mai greu, un învăţat islamic a zis: Legea este Înţelepciunea, şi Înţelepciunea este Legea. Uneori, legea şi harul nu se pot despărţi cu ochii minţii.

Ştiind acum că şi noi suntem sub shari’ah noastră, hai să vedem câte ceva despre shari’ah islamică. Am să vă spun câteva principii mari, fără trimiteri şi fără să deschid vreo culegere de fattawa. Nu facem operă de erudiţie, enunţăm doar lucruri de bun simţ, repere mari, după cum am promis. Există în islam o etică a afacerilor. De exemplu, înainte de 2008, când se jucau foarte mulţi bani în speculaţii bursiere de tip FOREX, musulmanii au cerut opinia unui expert dacă este corect să participe şi ei la această activitate. Expertul a cântărit cum se fac banii şi cum se pierd banii în speculaţiile valutare, a căutat în shari’ah principiul de referinţă şi a dat aviz negativ. Justificarea era următoarea: întrucât Profetul ne-a spus nu cumva să facem afaceri mâncându-ne averea unii altora, adică să nu ne lăsăm antrenaţi în operaţiuni comerciale al căror câştig presupune automat o pierdere din partea cuiva, şi întrucât câştigurile din speculaţiile bursiere se fac luând din banii altor participanţi, considerăm că implicarea musulmanilor în acest gen de activitate este haram (adică interzisă). Remarcaţi în treacă că nu se pune problema unei excepţii legate de banii ne-musulmanilor. Nu, islamul nu cunoaşte dubla măsură. Dacă este interzis să vinzi alcool unui coreligionar, acest lucru nu devine permis cu un creştin. Dacă este interzis să percepi dobândă bancară într-o bancă islamică, nici dobânda de la o bancă ne-islamică nu este acceptabilă.

Aceasta este shari’ah şi aşa funcţionează. Dacă există o problemă nouă (şi întotdeauna avem probleme noi în lumea modernă), te adresezi unui specialist în fqih (lege islamică) şi acesta îţi va răspunde. Nu costă nimic, pentru că este strict interzis să perceapă cineva bani pentru servicii legate de religie. Specialiştii în drept islamic au meserii din care trăiesc, iar serviciile legate de islam se fac doar în regim gratuit. De ce? Există un verset islamic în Coran care spune aşa: “Să nu vindeţi cuvintele Mele pe bani puţini.” Hermeneutica agreată de veacuri consideră că toţi banii din lume, dacă ar fi să fie plătiţi pentru cuvântul lui Dumnezeu, tot ar fi puţini. De aceea orice serviciu religios trebuie să fie şi este gratuit în islam, iar aceasta este shari’ah.

Mult huliţii talibani care au preluat puterea în Afghanistan au eradicat, în numele unei prevederi din shari’ah, toate culturile de opium din care se face heroina. Interdicţia religioasă vizează tot ceea ce tulbură raportarea la real, mai ales alcoolul, dar nu numai. Sobrietatea pe care o presupune shari’ah nu poate coexista cu visarea, cu onirismul, cu drogurile. Talibanii, oameni serioşi, nu s-au limitat să interzică utilizarea opiaceelor în ţara lor, ci au asimilat interdicţia în totalitate. Dacă ar fi existat o minimă posibilitate în shari’ah de a asigura alt tratament ne-musulmanilor, vă asigur că Afghanistanul ar fi devenit sub teocraţia islamică cel mai mare exportator de droguri din lume. După cum bine ştiţi, talibanii au fost demonizaţi în presa internaţională, iar astăzi sensul cuvântului taliban este pentru noi: barbar, înapoiat, monstru. De fapt, este vorba despre “cel care studiază Coranul”.

 N-am pretenţia să lămuresc aici statutul femeii în islam, dar tot voi puncta vreo două aspecte. În reclamele la parfumuri şi haine feminine de la televiziunile arabe nu apar femei. Nu vreau să zic că nu apar femei goale, nu apar femei şi basta. Feminitatea este sugerată, dar nu înfăţişată. Întrebat de ce abordarea e atât de diferită de spaţiul nostru, un realizator saudit a răspuns: “Pentru că nicio femeie nu merită să fie umilită astfel.” Nu cred că citise ce-a scris Pierre Bourdieu despre reificarea prin publicitate, adică despre transformarea femeii în obiect în mediul televiziunii. Cred că pur şi simplu civilizaţia respectivă intuieşte că, în momentul în care vinzi imaginea unei fiinţe, automat o cobori o treaptă mai jos, în clasa obiectelor. Cu excepţia unor universitari care scriu texte la care nu se uită nimeni, noi nu mai înţelegem că e degradantă dezgolirea publică a unei femei. Nu că n-ar fi interzis goliciunea neruşinată prin shari’ah creştină, fireşte că este, dar nu ştiu cum se face că uităm prea uşor interdicţiile propriei noastre religii.

Vi se pare că între legea civilă şi shari’ah, trebuie aleasă legea civilă? Serios? Păi, să facem un exerciţiu practic. Atât shari’ah creştină cât şi cea islamică interzic uciderea pruncilor nenăscuţi. Motivaţia este în ambele religii aceeaşi: Dumnezeu îi dă copilului binecuvântarea de care are nevoie, copilul vine cu norocul lui şi nu trebuie oprit din calculele noastre neghioabe. Legea civilă însă ne învaţă: viaţa începe după naştere, până atunci copilul e parte din corpul mamei, cu care aceasta face ce vrea ea. Tatăl nu are decât drepturi ipotetice asupra copilului, pe care nu le poate impune sub nicio formă. De exemplu, dacă mama vrea să avorteze, tatăl nu are dreptul să se opună în numele vieţii copilului său. Vă întreb pe voi, creştini practicanţi şi serioşi, ce trebuie respectat în situaţia asta, shari’ah creştină care ocroteşte viaţa sau legea civilă care permite pruncuciderea celor nenăscuţi?

 Al doilea aspect despre femeia islamică pe care voiam să-l evoc constă în faptul că tot ceea ce câştigă ea constituie automat patrimoniul ei distinct de al familiei. Nu te poţi căsători cu o musulmană pentru zestrea ei ori moştenirile ulterioare, pentru că nu le poţi atinge, shari’ah stabileşte că bărbatul nu are drept asupra lor. Nu o poţi trimite să lucreze pe bani pentru că decizia asta îi aparţine ei. Dacă totuşi o face, nu-i poţi cere salariul. Întreţinerea familiei cade în sarcina exclusiv a soţului, şi acesta trebuie să cumpănească bine înainte de a se căsători. Aşa este shari’ah. Probabil că vouă vi se pare că a fi bun creştin constă în a practica ritualurile, a face milostenie, a căuta să-ţi internalizezi virtuţile. Hai să vă spun un semn al excelenţei islamice: “Acela dintre voi va fi mai bun musulman, care-şi va mulţumi mai bine soţia.” Deci, Popescule, dacă Popeasca e nefericită toată structura ta identitară este fisurată. Nu poţi fi bineplăcut lui Dumnezeu dacă soţia ta nu este fericită. Din punct de vedere islamic, tratamentul femeii euro-americane in acest moment este un scandal.

Închei spunându-vă că, dinainte de a mă citi, aveaţi o părere excelentă despre shari’ah islamică. Probabil că nu sunteţi conştienţi de acest aspect, iar acest lucru se datorează faptului că nu vă cercetaţi suficient gândurile şi ideile. De câte ori, în ultima vreme, excedaţi de răutatea şi corupţia care se întinde în România, nu vi s-a întâmplat să-l citaţi pe Eminescu: “Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, / Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei?” Tocmai aţi invocat legea sacră, înconjuraţi de nelegiuirile moderne (mai precis, nebunia şi laşitatea). După cum bine ne putem aminti, Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul, a fost crescut şi educat de turci, având posibilitatea să cunoască şi să aprecieze virtuţile legii islamice. Dacă astăzi reprezintă pentru noi unul din reperele cinstei absolute (vezi legenda cu cupa de aur care a stat cât a trăit voievodul pe ghizdurile unei fântâni), este pentru că a aplicat shari’ah islamică în circumstanţe obişnuite. Nu cunosc în toată istoria românilor un personaj care să fi tăiat mâinile hoţilor ca un agă musulman, aşa cum a făcut-o el.

 Vă rog să nu spuneţi că shari’ah cere cuiva să intre în islam, pentru că nu este aşa. Avem doi voievozi mari care au fost crescuţi la Istambul şi care au rămas toată viaţa lor creştini: Vlad Ţepeş şi Dimitrie Cantemir. Probabil că sunt mai mulţi, dar cunoştinţele mele istorice nu au avut pretenţia că ar acoperi toate detaliile. Gustul pentru erudiţie şi cunoaştere a voievodului cărturar Dimitrie Cantemir s-a format în civilizaţia turcilor, căreia i-a dedicat o parte din cercetările şi lucrările sale. E ironic să se teamă de islamizare un popor care nu a fost islamizat în perioada în care era vasalul unui mare imperiu islamic. De fapt, shari’ah islamică nu nu-i numeşte pe creştini “necredincioşi”, ci “oamenii Cărţii”, alături de evrei. Ulterior, şi aceasta este tot shari’ah, islamul a recunoscut validitatea hinduismului, a buddhismului şi a altor religii orientale cu care a intrat în contact. Necredincios, în limbajul shariei, înseamnă pur şi simplu ateu, ceea ce nu-i totuna cu creştin.

Mai zic la nimereală: atunci când dai mâna cu un grup de bărbaţi, începi de la dreapta spre stânga, indiferent de vârsta, culoarea pielii sau poziţia socială. Shari'ah: ai voie să contempli toată creaţia lui Dumnezeu, mai puţin femeia. Dintre toate femeile, ai voie s-o contempli numai pe a ta. Shari'ah: ziua de post negru din Ramandan începe atunci când se vede suficient de bine afară cât să bagi aţa în ac. Shari'ah: mâna dreaptă este pentru mâncare, mâna stangă este pentru igiena intimă. Shari'ah: daca nu poţi posti, trebuie să dai de mâncare unui om cât să-l saturi. Shari'ah: să nu ţii un câine fără ca acesta să aibă o utilitate: pază, sau vanătoare, sau altceva. Shari'ah: să nu chinui animalele, Dumnezeu este al tuturor. Shari'ah: să cauţi cunoasterea cât de mult poţi tu, chiar dacă trebuie să mergi în China pentru asta. Shari'ah: Coranul este în limba arabă, restul sunt doar traduceri, iar traducerile nu sunt Coranul. Noi le cerem musulmanilor să renunţe la toate acestea, si mai mult de atât, ca să se integreze. Realizaţi ce le cerem de fapt?

În cele din urmă, am să vă relatez una din întâlnirile mele personale cu shari’ah islamică. Cu ani în urmă, a trebuit să asist ca translator un student tunisian care-şi căuta gazdă prin Cluj. Tânăr, reiese din ceea ce discutăm că nu era foarte consecvent practicant al religiei. Vizităm câteva apartamente, nu-i prea convine ba preţul, ba locul, ba amplasamentul. El e moderat de fiţos, eu nu-s mai răbdător ca atunci când mă duc cu nevasta prin magazinele de haine. După vreo trei ceasuri găsim ceva bun, bate palma cu proprietarul şi promite să revină spre seară cu bagajele. Ieşim din imobil şi ne contactează o agenţie cu o nouă ofertă. Mergem şi acolo, dar mai mult din curiozitate. Noua locuinţă se dovedeşte perfectă, net superioară celei pentru care se bătuse palma. Ce să fac, ma întreabă tunisianul? Ia-o pe asta, îi zic, n-ai semnat nimic, n-ai dat niciun ban, nu te angajează absolut nimic. Ba da, îmi răspunde fără emfază. Mi-am dat cuvântul. În religia mea asta înseamnă contract. S-a întors la locuinţa anterioară, pentru că shari’ah îl împiedica să-şi treacă peste cuvânt. Tânăr, student la medicină, din capitala ţării, deci zona cea mai expusă influenţelor occidentale, nu era chiar musulmanul tipic, care vede doar religia şi nimic mai mult. Numai că adusese cu el în geantă nu numai condimentele mediteraneene care transformă mâncarea într-o formă de foc solid, ci şi shari’ah.

13 comentarii:

  1. Un text binevenit atâta vreme cât Şarî'a a ajuns să fie considerată, chiar de unii musulmani, ca un cuvânt greu de pronunţat şi dificil de justificat public.
    Ceea ce ar trebui să fie subliniat la modul general este că spaţiul profan nu are nicio pondere în mentalitatea islamică, în sensul că nu există nimic care ar putea să-l justifice principial. Sacralitatea este cadrul de bază şi cum orice lucru are un anumit rol şi obligaţie faţă de Dumnezeu, el este administrat de o Lege care legitimează raportul său cu Divinitatea. Principiul acestei legi sacre, a Şarî'a deci, este în primul rând unul de mizericordie pentru credincioşi, în sensul că scopul ei este înlesnirea apropierii de Dumnezeu şi menţinerii omului într-o stare de integritate spirituală, prin ordinul divin de a urma ceea ce este convenabil spiritual (ordin, încurajare sau recomandare sunt termeni juridic în acest caz care subliniază gradul de obligativitate a prescripţiei sacre) şi interzicerii a ceea ce este dăunător pentru acesta, care îl îndepărtează de Dumnezeu.
    În rest se mai poate adăuga un lucru important, faptul că Şarî'a nu este un manual de prescripţii la îndemâna oricui ci punerea ei în practică se bazează pe interpretarea unor savanţi religioşi legitimi la care comunitatea trebuie să se raporteze. Cine are curiozitatea să studieze aceste interpretări va găsi o incredibilă complexitate şi subtilitate a interpretării textul sacru şi a hadith-urilor profetice care păstrează ceea ce este imuabil şi adaptează ceea ce este contingent (adaptare care are în acest caz sensul de favorizare a acelor prescripţii sacre care sunt cele mai potrivite pentru situaţia sau mentalitatea căreia i se adresează).

    Un scurt articol despre aceasta se poate citi şi pe blogul meu: https://stiintasacraislamica.wordpress.com/2014/11/28/ce-este-sharia/

    RăspundețiȘtergere
  2. Islamul este o religie satanica. Rezultatele sale se vad de mii de ani. Ce ma tot aburiti aici domnule cu Saria asta? Eu am auzit ca se taie mana celui care fura si se ucide cu pietre femeia desfranata (femeia, nu si barbatul!). Cum se respecta femeia atunci? Ce vorbesti tu aici ca nu e voie sa se vanda droguri si alcool non-islamicilor? Ba se vand cu tonele! Majoritatea traficantilor de droguri si a mafiei din no-go-zones sunt musulmani! Da nu va e rusine asa un pic? Sa stea in tara lor, asa cum si noi stam in tara noastra! Ca o fi bine, ca n-o fi bine, sa fie sanatosi! Ce-i cu propaganda asta pro-"refugiati"? Dom'le, refugiatii sunt aia care se "refugiaza" in tarile vecine, PE O DURATA DE TIMP DETERMINATA! Ce dracu! Bineinteles ca i-au f... americanii si pe musulmani, bineinteles ca sunt si oameni cumsecade, bineinteles ca au contribuit la cultura si civilizatia mondiala, dar...SA STEA LA EI ACASA! Despre ce vorbesti dumneata aici? Ai vazut cum sunt UCISI si persecutati crestinii in tarile islamice? CU SUTELE sunt ucisi, ca vitele! Dumnezeu sa-i pomeneasca, ca devin mucenici. Eu nu vreau sa vad creaturi de-alea in negru, numite "femei" care misuna pe strada, holbandu-se in stanga si in dreapta. Lasa-ma naibii in pace cu shariah ta. Te invit sa-ti faci buletin de Arabia Saudita daca tot iti place asa mult de "legea" asta. "Religia pacii" my ass. Religia taierii gaturilor. A pedofiliei, necrofiliei si nici nu stiu cum ii zice la mancarea sotiei de catre barbat, dupa ce-si da duhul (lucru PERMIS in islam). Generatii intregi de spalati pe creier, care cred ca satana si steagul ala negru ar trebui sa cuprinda toata lumea. Sa-ti fie rusine bai nene, si sa-ti ceri iertare ca ai folosit dulcele grai romanesc ca sa scrii asemenea mizerii. Te folosesti de imaginea unor sfinti voievozi ca sa argumentezi cotropirea la care asistam in prezent? Halal!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vad ca ti-ai facut profil special ca sa-mi lasi un comentariu aici. Multumesc de osteneala, esti un dragut. Auzi, daca n-ai venit cu profilul tau real, este pentru ca ne cunoastem, nu? Si ce ti-ai zis, ii scap lu' Radu una puturoasa aici, dar ramanem prieteni, nu? Vai, ce caracter jegos poti avea. Dar, traiasca prietenia.

      Zici ca islamul este o religie satanica. Mai incolo spui ca sunt si oameni cumsecade printre musulmani. Deci, exista oameni cumsecade care practica o religie satanica. Nu te intreb daca esti prost, pentru ca n-are rost.

      Transmite te rog felicitari ziaristilor care te-au spalat pe creier atunci cand te-au "informat" ca necrofilia este permisa in islam. Nu te intreb daca esti prost, pentru ca nu vreau sa ma repet.

      In cele din urma, tot pamfletul tau se termina cu "halal". Bre, rumanule, in islam "halal" inseamna "laudabil, permis, corect". Intai spui ca islamul este chintesenta raului, dupa care ma aprobi in tot ce-am zis. Deci sufli cu mucii in ceai, apoi bei cu pofta. Auzi, tu esti cumva prost?

      Ștergere
    2. Spre surprinderea dvs, nici nu ne cunoastem, nici nu as dori sa ne cunoastem, pentru ca nu obisnuiesc sa tin serpii aproape. Pentru ca musca. Asa cum, in zadar ati incercat si dvs sa ma jigniti, fara nici un argument. E blogul dvs, faceti ce vreti pe el, turnati tot felul de mizerii, atat in articole, cat si in comentarii. Deci, v-ati cam grabit sa judecati. Asta in primul rand. Pe urma, islamul ESTE o religie satanica, si Mahomed A FOST un inselat. Lui i s-a aratat cel mai probabil dracu, pe acolo prin desert. De unde si sursa de inpiratie "divina" la asa-zisele "carti sfinte". Evident ca nu am fost acolo, si, din calitate de martor, nu pot confirma aceste afirmatii. Dar din calitate de spectator, de observator al efectelor acestei "religii" o pot confirma cu varf si indesat. Este religia taierii gaturilor, in care femeia valoareaza cat o camila, in cazul fericit. Eu n-o sa te fac prost, ca exista o vorba ca "la prost nu tb sa-i furi caciula, ca si-o pierde singur". Dar daca nu intelegeti aceste argumente, inseamna ca v-ati pierdut-o deja. In continuare, convingerile mele nu se intemeiaza pe surse mass-media. Mai exista ceva numit "carti", sa stiti. Si inca nu-s interzise (toate). In final, daca dvs nu pricepeti o ironie, cum este contextul in care am folosit "halal", ca sa va "laud" pt ca ati cacarisit-o, nu-i problema mea. Nu apreciez faptul ca m-ati numit "ruman", adica iobag, vecin, prost. As putea sa va zic ca "rumanca" e mama dvs, avand in vedere ca dvs sunteti un tradator de tara si de neam, dar, n-o sa fac nici asta. Asa-i pe blog domnule "fan islam", fiecare "prost" are dreptul la parerea lui. Faptul ca islamism = satanism nu exclude posibilitatea ca toti adeptii acestei "religii" sa fie nebuni. Pentru ca unii o "practica" cu forta dom'le fan-islam. Da, ati auzit bine. Si marturii despre aspectele coercitive ale islamului sunt cate vreti. Cea mai mare idiotenie ce am citit-o in ultima perioada este ca legea saria (de-al dracu nu scriu cu 'ah si 'uh, pt ca nu dau 2 bani pe "legea" asta, nah!) este doar pentru musulmani. Dezaxatii aia si-ar dori s-o impuna tuturor, cu forta. Problema e ca, daca sunt 5% sau 10% nu au acest tupeu. Dar cand depasesc 50% lucrurile se schimba funcamental (verificati ce s-a intamplat in Palestina, in Indonezia, in tarile africane). Hai sa fim seriosi. Ca ne credem destepti :-)). Am si eu o curiozitate (dupa care ma voi sterge cu mana dreapta in dos cu blogul dvs si cu toate "argumentele" folosite de dvs): ce v-au facut astia ca sa-i pupati in dos? V-au platit, v-au batut, sau sunteti doar "sincer convins" ca salbaticii aia reprezinta "salvarea", domnule fan-islam?

      Ștergere
    3. Erata: "Faptul ca islamism = satanism nu exclude posibilitatea ca toti adeptii acestei "religii" sa NU fie nebuni". Mai mult ca sigur ca si eu as fi fost musulman daca aveam ghinionul sa ma nasc prin zonele calamitate de islam. Mai mult, poate ca asa si ramaneam, daca voiam sa traiesc, pentru ca, nu-i asa, pedeapsa pt apostazie este moartea. Ca si SIDA, pricepeti? Ai dansat odata cu dracul, nu mai poti da inapoi. Asta-i islamul, domnule "ziarist".

      Ștergere
    4. Ma tem ca ti-ai dat masura, baiete, cu afirmatia conform careia intr-o religie satanica (nu exista asa ceva, dar putem sa ne imaginam) ar putea exista oameni cumsecade. E ca si cum ai spune ca printre drogati ar putea exista si oameni cu viata normala.

      Realitatea, la care tu n-ai acces, pentru ca esti prea spalat pe creier de mass-media, este ca islamul, ca toate religiile, nu are doar "oameni cumsecade", ci sfintii lui. Rumi este cel mai cunoscut. N-are rost sa mai dau alte nume, pentru ca nu cred ca ai probitatea morala ca sa admiti acest lucru. Ar insemna sa spui ca esti mincinos. Ceea ce deja ar presupune ca vrei sa spui adevarul.

      Ștergere
  3. De fapt ce este mai important decat articolul dvs. este comentariul dl. Ahmad Ar-Rumany care in estenta spune urmatoarele: in conceptia legii islamice nu exista spatiu mundan ci totul este raportat la Dumnezeu (obligatoriu) prin shari'a. Altfel spus- vrei nu vrei bea Grigorie aghiasma :)
    Pai si unde este libertatea de alegere domnule ?
    De asemenea, facand comparatie (in scopul similitudinii formale) intre "legea" crestina si cea musulmana dati dovada de lipsa de intelegere a crestinismului.
    O sa va explic eu acum cum sta treaba:
    In crestinism nu exista "lege" in sensul in care exista in islam sau in iudaism. In crestinism, legea e Hristos. Adevarul e Hristos. Nu e legea. Legea e mijloc - atat. Nu ne sinchisim de ea - caci relatia noastra cu Dumnezeu nu se face prin lege ci e personala.
    Hristos ne indeamna sa-l cunoastem pe Dumnezeu in cadrul dinamicii chip-asemanare: mila, dreptate, jertfa, smerenie etc. Toate acestea sunt mijloace. Iar cel mai tare mijloc e Iubirea, prin care faci ocol. Dumnezeu nu vrea sa-i inchidem pe cei care nu postesc si sa omoram pe desfranati...
    Poruncile lui Hristos sunt existentiale (iubirea), nu de natura juridica. El iarta, nu pedepseste. Vedem mantuind pe talhar in al 12-lea ceas (care cel mai probabil n-avea nicio apetenta pentru shari'a), vedem iertand pe desfranata (care, in islam si iudaism, ar fi trebuit curatata de mult) si apoi Il vedem purtand o discutie de convingere cu femeia samarineanca la fantana lui Iacob - femeie care, fiind adultera, ar fi fost iarasi curatata de mult de shari'a islamica. Oare Hristos iubeste pacatul ? Nu prietene, ci El ca Dumnezeu stie ca mai mare este omul decat legea.
    Eh, acum putem intelege mai bine diferenta intre shari'a islamica si crestinism:
    Cresinismul nu forteaza. Nu-ti impune legea lui. Pentru Hristos exista un spatiu mundan - spatiu celor din Gadara, care-L alunga. Desi Dumnezeu e peste tot si se raporteaza la tot (a se vedea predica de pe munte), El nu forteaza ! Dumnezeu e Boier, e Cavaler (N. Steindhart, Jurnalul Fericirii).
    Legea lui Hristos este o lege personala, ea capata valoare in persoana, nu in afara persoanei. Este o lege asumata, nu impusa. Scopul legii lui Hristos este depasirea legii - adica indumnezeirea omului. Ce dumnezeu e acela ce e constans de legi?
    De celalalta parte, dupa cum spunea dl. de mai sus, pentru islam nu exista spatiu mundan. Adica "facem "binele" cu forta" (Noica). Trebuie sa te stergi la cur cu mana stanga...
    Ceea ce ati spus legat de femeia in islam e o chestiune rasuflata (ca si lovitura de stat in Turcia). Adica noi nu aratam femeia la TV caci nu e obiect de vanzare, dar babatul sa inteleg ca este... Argumente ce tin de beletristica, nu de logica.

    Cat despre canoane - ele sunt strict penitentiale, personale. Cele cu caracter juridic nu sunt considerate canoane inspirate. Cred ca nu cunoasteti dreptul canonic ortodox, intre ale carui principii este si "principiul pogoramantului". Adica: omul inaintea legii.

    Deci legea islamica este peste om, este singura posibila, este axiomatica. Legea crestina este sub om si tocmai pentru ca stim ca nu e singura posibila - adica in sensul alegerii -, face alegerea noastra mantuitoare.
    Analog: e ca si cand ai spune ca apa are aceeasi valoare pentru mine, in Romania, ca si pentru beduinul din Sahara. Are aceeasi importanta (intretine viata), dar nu are aceeasi valoare. Eu nu sunt disperat dupa apa, pentru ca am din abundenta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dle Alabinescu, am să precizez doar câteva lucruri căci poate sunt şi alţii care citesc aceste comentarii şi le poate fi în vreun fel util. Nu am să comenteze partea creştină şi nici calitatea dialogului pe care l-aţi iniţiat, am să fac doar câteva comentarii despre partea islamică despre care ştiţi atât de puţine lucruri.

    Referitor la Şari'a ca Lege sacră. Aceasta se adresează doar comunităţii musulmane şi n-a avut niciodată în vedere alte comunităţi. Şi nu, nu Dumnezeu are nevoie de ea, El este efectiv Boier cum spuneţi, oamenii au nevoie de ea, de aceea am calificat-o ca o mizericordie divină. Ea cuprinde doar în foarte mică măsură măsuri coercitive şi marea ei parte se adresează altor domenii (practica religioasă, căsatoria, tranzacţiile comerciale, etc). Pe de altă parte, ca să revin la ce vă preocupă, principiul de drept sacru care guvernează pedeapsa, în afara ideii unei justiţii necesară echilibrului societal, este că o faptă pedepsită în această lume nu mai este pedepsită în lumea de dincolo şi deci din punctul acesta de vedere constituie o purificare şi o gest de milă pentru destinul postum al celui în cauză. În timpuri normale destinul postum constituia interesul esenţal al oricărui credincios.

    Referitor la spaţiul sacru. Antonimul cuvântul 'sacru' este exact acesta : 'profan', termenul mundan nu se opune la nimic fiind în felul său destul de neutru. Dacă spaţiul sacru este unul consacrat lui Dumnezeu, cel profan este considerat cel care nu doar că nu este consacrat lui Dumnezeu dar conţine în acesta ceva care i se opune (de aici noţiunea de profanare, profanator). Este evident că un spaţiu profan nu doar că nu este legitimat din punct de vedere religios dar el nici măcar nu are realitatea suficientă pentru ai permite să existe efectiv, ceea ce există însă, din păcate, este perspectiva (atitudinea) profană (şi profanatoare).

    Liberul-arbitru: Ca să fie lucrurile clare: nu există nicio legătură între ideea de spaţiu sacru/profan şi noţiunea de liber arbitru (una se referă la calificarea unui spaţiu şi cealaltă se referă la responsabilitatea individuală). Liberul arbitru, cu toată opoziţia dvs, există şi în Islam, unde se consideră, ca şi în Creştinism, că omul poartă responsabilitatea pentru alegerile sale, şi tot acolo, ca şi în Creştinism, este considerat a fi o libertate relativă (căci altfel s-ar nega ideea de destin şi astfel cea a Atotcunoaşterii lui Dumnezeu), şi tot acolo, ca şi în Creştinism, omul este recompensat cu Paradisul sau pedepsit cu Infernul. A afirma altceva înseamnă practic şi din punct de vedere creştin, a vă situa în afara Bisericii. În vremuri normale era un lucru grav. Din acest punct de vedere aveţi dreptate, dacă lucrurile stau aşa în creştinismul actual atunci nu pare să mai fie nicio lege, nicio normă, nicio autoritate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Auzi nenea fan-islam, cand cineva te contrazice, poate-i prostalau, sau "spalat pe creier", cum zici tu. Dar cand te certi cu toata lumea, ce inseamna? Am vazut ce comentarii ai primit la "articolul" de mai sus, deversat si pe activenews. Acuma, ma gandesc ca nu esti prost, ca nu te angajau aia la activenews-ul din franzela. De unde trag concluzia ca esti platit de catre cineva. Sa spui ceva. Sa dai cu piatra in balta si pe urma cu bata in aia care incearca s-o scoata. Altfel nu-mi explic ce-i cu stilul inchizitorial cu care iti "ataci" adversarii ca "nu-ti asumi identitatea", ca "n-ai curaj sa spui cine esti". Specific vremurilor de trista amintire bai nene. Te rog sa spui in mod clar ce religie ai, ca sa stim si noi cu cine stam de vorba si vorba targului spune ca ai o sotie musulmana? Da sau ba? Hai sa vedem si noi cat sunteti de obiectiv, cat sunteti de in masura sa faceti paralele imposibile intre islam si ortodoxie. Ma dar chiar nu mai exista rusine? Cati bani ti-o dat pentru articolul asta? Eu cred ca aia faci toata ziua: te certi cu lumea pe aici ca nu-s de acord cu tine. Stai si judeca o secunda: ce folos ai avut ca ai facut propaganda asta pro-emigranti? Du-te dom'le in Arabia Saudita, sa fii si tu Radu al Arabiei, stai vreo 50 de ani pe acolo prin desert, si vino pe urma sa ne povestesti cum ii. Halal! (acum pricepi sensul, da?)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur foarte mult ca ti-a placut articolul meu despre shari'ah. Sa stii ca am sa scriu din nou despre islam cat de curand. Nu-ti pot preciza cand, am oroare de promisiuni. Dar am s-o fac. Uite, azi am scris ceva despre catolicism. N-am vazut nicio reactie de la tine. Am sa mai insist. In zilele urmatoare am sa scriu si despre iudaism.

      Ștergere
  6. E mult spus ca "mi-a placut". Mai degraba as spune ca m-a socat. Nu in sensul bun, in care afli adevarul dupa zeci de ani in care ai trait in minciuna. Nici poveste. M-a socat in sensul ca nu-mi venea sa cred ca un roman poate sa rasuceasca lucrurile in acest mod, incat musai sa cada unii in picioare. Asta pana cand am citit un citat de-al dvs de pe baltoaca numita "activenews": "Ai dreptate, e ingrozitor. Totusi, nu pot sa nu adaug si eu ca in numele lui Iisus Hristos crestinii violeaza frenetic in Vaslui, de preferinta in grup, ca sa faca treaba buna. Stirile de la ora 5 prezinta in fiecare zi fapte de-ale crestinilor comise in numele lui Iisus, a Apostolilor si a Maicii Domnului." Este mai mult decat evident pt mine, si cu asta cred ca am si incheiat seria comentariilor la acest articol, de care "parte" va situati. Este o impietate inadmisibila domnule ziarist sa folosit numele Mantuitorului in aceeasi propozitie cu cuvinte obscene, daramite sa mai spuneti ca faptele cu pricina s-au comis in numele Lui. Este o hula cumplita! Dar, poate asa lucra Dumnezeu, prin oameni, v-a permis sa-L batjocoriti in halul asta ca sa fie clar pentru toata lumea cu cine are de-a face. Va las cu steagul ala negru, cu "sfintii" din islam, cu saria dumitale si cu banii incasati, ca nu am ce discutii sa mai port aici cu dvs. Nu ma intereseaza ce parere aveti despre catolicism, iudaism, zoroastrism, satanism, etc. Decat poate dupa ce o sa va cereti scuze in mod public si o sa stergeti articolul de mai sus. Adica, pe bune, ati numarat cata lume v-a injurat si v-a contrat? Chiar credeti ca ati facut un lucru bun? Sau...era gol portofelul? Nu bag mana in foc, dar cred ca v-ati vandut sufletul pe 30 de arginti. Dumnezeu sa va ierte. Eu v-am iertat. Si merg mai departe, fara blog-ul asta si, din pacate, fara activenews, care s-a transformat intr-un site de mana a doua, care publica articole platite. Doamne ajuta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Du-te, nefericitule, du-te acasa. Du-te si nu mai reveni.

      Ștergere



  7. Dumneata nu ai titlul de cadiu, de judecător islamic, dar judeci şi dai sentinte de acelaşi tip. Se ştie că ambalajul este important în prezentarea mărfii, aşa că îti folosesti harul de meşteşugar al frazelor atrăgătoare într-un loc pe care nu îl bănuiam că s-a transformat în laborator pentru prozelitismul religios islamic. Dumneata inventezi binele ca pe un accesoriu sau fapt condiţionat de rău, totul pus sub o copertină religioasă.
    Şi ca o demonstraţie face adesea treceri prin iudaism de unde scoti cate un citat din pildele lui Solomon: „Cine îşi cruţă toiagul, nu-şi iubeşte copilul, iar cine îl iubeşte îl ceartă la vreme”. Pregătirea cu pildele iudaice îti folosesc probabil pentru a trece la meniul principal, la Coran, unde domnia ta te simti bine şi unde găseşti de cuvânt să determini relaţia bine-rău tocmai în Sura Femeilor. Ne repeti ce spune Coranul, că o familie islamică se bazează pe munca şi pe câştigurile bărbatului, de aceea şi rolul său diriguitor. Asta nu înseamnă că femeia nu poate să nu câştige şi ea, dar, poate fără să vrea, poate pentru că a vrut, urmează chintesenţa justificării violenţei ca atribut al diferenţei şi nimeni nu o face aşa „dulce” ca dumneata!Violenta este starea de fapt şi idealul islamului, iar dumneata arati că aceasta este valoarea supremă. Pioşenia femeii se obţine prin violenţă, supunerea infidelilor se face prin violenţă, bărbatul musulman este gardianul ordinii prin teroare în familie sa şi în celelalte familii.Iar modernitatea, prin propovăduirea egalităţii, prin schimbările în mentalitate datorate conştientizării asemănării în ciuda diferenţelor, este de fapt duşmanul faţă de care reacţionează islamul şi propovăduitorii săi. Dumneata nu spui direct că bărbatul trebuie să-şi pălmuiască nevasta, ci spui că nu există egalitate, că diferenţa dintre sexe este la baza diferenţei de autoritate ca sursă a dreptului. De la Sarea în bucate până la palma de corecţie saudită este un drum lung, pe care dumneata îl faci cu autoritatea celui care îşi iubeşte menirea, aceea de vestitor al timpului supunerii veşnice faţă de zeul nisipurilor.

    RăspundețiȘtergere