Trebuie să fie teribil să-ţi dai seama că eşti un fir de praf în negura timpului. Împăratul chinez Fo-hi, disperat că o bună parte din cunoştinţele strămoşilor se pierd, scrie Yiking (Schimbările în revoluţia circulară sau, pe scurt, Cartea schimbărilor). Toate modalităţile aparente ale Creatorului în creaţie sunt studiate în şaizeci şi patru de simboluri (hexagrame) formând un cerc al cărui ultim element este intim legat de primul. Fo-hi spune că efortul lui este imperios necesar în condiţiile în care contemporanii îi înţelegeau foarte puţin pe strămoşi, sinteza lui revendicându-se de la autoritatea celor ce au fost.
Înainte de a termina lucrarea, împăratul realizează că va veni o vreme în care el şi lumea sa vor fi, la rândul lor, incomprehensibili noilor generaţii. Ia decizia să-şi dateze opera cu o hartă astronomică a cerului, pentru el timpul fiind un rezultat al veşniciei. Ştim astăzi că Fo-hi a domnit în China începând cu anul 3468 înainte de Iisus Hristos. Ştim foarte bine asta pentru că firul de praf care a fost Fo-hi s-a acoperit de mersul stelelor, intrând astfel în legendă.
Pe lângă un text pe care pe drept cuvânt îl considerăm astăzi impregnat de sacralitate, Fo-hi ne-a învăţat cum să gândim înainte de a scrie o carte. De exemplu, faptul că textele scrise ar trebui să fie pentru noi asemeni colacilor de salvare, de folosit numai dacă nu avem încotro şi pentru a salva omenirea de la moarte. Ideea de a scrie un text original ar trebui să ne oripileze, originală putând fi cel mult forma, şi doar în măsura în care împrejurările o cer. Un text legitim trebuie să conţină doar adevărul, adică lucrul cel mai puţin original cu putinţă. Din această perspectivă autentică, un text pentru salvarea lumii n-ar putea fi decât al tuturor, neîngreunat de nicio pretenţie de proprietate de orice fel, inclusiv intelectuală. Fireşte, nu trebuie să pierzi din vedere că lumea este ceva imposibil de salvat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu