Ai auzit că Sfântul Părinte a spus nişte lucruri
controversate despre homosexuali şi, desigur, eşti curios să afli despre ce-ar
fi vorba. Află pentru început că nu există lucruri controversate, există doar
oameni lipsiţi de discernământ, sau cu discernământul în curs de constituire,
opinii false şi opinii adevărate. Dacă despre aceeaşi afirmaţie există două
evaluări care se bat cap în cap, asta nu înseamnă că afirmaţia este
controversată, ci doar că anumiţi oameni nu se pot hotărâ într-o intersecţie
dacă s-o ia la dreapta sau la stânga, drept pentru care decid să-şi petreacă
restul zilelor în acea intersecţie, fără să ia vreo decizie. Crezi că se poate
aşa ceva? Când vine vorba de exerciţiul intelectual, se poate, vreau să spun că
proştii există aievea, şi sunt mai uşor de găsit decât unicornii. Dar să
încercăm să vedem partea bună a lucrurilor: proştii există doar pentru a oferi
contraponderea necesară inteligenţei antrenate. Dacă am fi toţi deştepţi, nu
numai că nimeni n-ar mai fi prost, dar nici deşteptăciunea n-ar avea vreun
sens.
Dar, destul cu captatio benevolentae, să trecem la treabă.
Întâi verificăm dacă stăm bine cu atitudinea. Papa Francisc este un nene care a
studiat mult mai multă teologie decât am putut noi visa vreodată. În plus, a
fost ales de un conclav de tipi care ştiu şi ei mult mai mult decât ştii tu şi
cu mine. Presupun că totuşi ştii ceva şi tu, altfel ceea ce-ţi voi spune acuma
n-are niciun sens, fiind vorba despre o introducere mai degrabă în limbajul
presei decât în teologia de abecedar. Trebuie să ştii principiile şi reperele
mari, altfel discuţia e lipsită de sens. Aşadar, Papa e un personaj, e cam tot
ce poate da Biserica Romano-Catolică la momentul actual în materie spiritual-administrativă,
adică enorm. E chiar punte între cer şi pământ, de asta îşi zice Pontifex, nu? Nu
discutăm nivelul spiritual pentru că nu ne catapultăm în nori direct de pe
blogul meu, dar subliniem că avem de-a face cu un personaj tobă de carte şi cu
o practică relevantă în materie de creştinism.
Deci, până la proba contrarie foc, Papa trebuie tratat cu
respect. Aşa e cel mai igienic, să pornim de la premiza că el e bun şi noi
suntem vai de capul nostru, că el e deştept şi noi suntem proşti, că el ştie şi
noi avem ocazia să învăţăm. Dacă eşti expert în gândirea critică, ia o pauză
mică. Nu folosim gândirea critică decât cu mare precauţie când ne apropiem de
un astfel de reper viu, pentru că riscul de a ieşi în evidenţă ca nişte ţoape
maneliste ce suntem e prea mare, zic eu. De fapt, prudenţa ne obligă ca atunci
când nu pricepem (slabe şanse, de fapt sunt mai degrabă convins că pricepem
prost, ceea ce e mai rău) să contactăm pe cineva mai pregătit ca noi care să ne
explice. Subliniez că nu e o problemă de inteligenţă, suntem cu toţii cei mai
deştepţi oameni din lume, e totuşi o problemă de pregătire intelectuală, adică
de mobilare adecvată şi de coacere la focul potrivit. Nu de oameni deştepţi
duce lipsă lumea, ci de oameni capabili să pună întrebările potrivite, să
chestioneze definiţiile unanim acceptate şi să-şi internalizeze adecvat ideile
corecte.
După ce am verificat atitudinea de deferenţă, căutăm sursa
exactă a cuvintelor. Dacă vreau să aflu ceva spus de Sfântul Părinte, nu merg
ca bolovanul nici la click.ro, nici la libertatea.ro, merg direct în mainstream
cu verificare în presa oficială catolică. Astfel avem riscul minim al decupării
răuvoitoare a afirmaţiilor. Eventual, de citit aceeaşi ştire din mai multe
surse, nu suntem niciodată prea prudenţi. Facem o mică revistă a presei pe tema
declaraţiilor Papei despre homosexualitate? Nu culegem tot, va fi doar o plimbare, da?
Ce-am aflat din aceste surse? Enumerăm ideile şi comentăm:
Homosexualii trebuie primiţi în biserică şi asistaţi
pastoral. - Comentariu: Sunt oameni în păcat, ca şi criminalii, hoţii,
curvarii, sperjurii etc. Biserica nu închide uşa ei niciunui păcătos, cum nici
Iisus Hristos nu a alungat păcătoşii, ba a subliniat că pentru ei a venit pe
pământ. Biserica este responsabilă de fiecare suflet cu care este contemporană
şi nu trebuie să abdice de la îndatoririle ei.
Creştinii trebuie să-şi ceară scuze faţă de cei pe care i-a
părăsit sau oprimat: săraci, femei abandonate, tineri fără loc de muncă, şi
pentru că a binecuvântat atâtea arme.
Dacă o persoană este gay şi-l caută pe Dumnezeu, nu trebuie
judecată – Comentariu: Dacă cineva este în infern şi-L caută pe Dumnezeu, cu
ce-l pot ajuta etichetele noastre negative?
În noi toţi, inclusiv în homosexuali, se află Chipul lui
Dumnezeu. Persoanele nu se definesc în primul rând prin tendinţa sexuală. –
Comentariu: Da, cu asta trebuie începută relaţia cu orice fiinţă umană.
Persoanele nu se definesc prin patima lor trecătoare.
Papa s-a arătat împotriva lobby-ului gay. – Comentariu:
Riguros cu logica de a-l primi pe păcătos, dar de a respinge păcatul, Sfântul
Părinte se împotriveşte oricărei încercări de apologie a homosexualităţii.
Papa s-a arătat împotriva abuzării minorilor: “Păcatul este
un lucru, infracţiunea este alt lucru. Abuzarea minorilor este o infracţiune,
păcatele sunt altceva. Dacă o persoană a păcătuit şi se pocăieşte, Domnul îl
iartă şi lucrul se uită.”
Papa s-a arătat împotriva avortului şi a căsătoriei homosexualilor,
lucruri demult clarificate şi în privinţa cărora nu se poate redeschide
discuţia.
Acum să ne uităm al presa românească. Avem vreo câteva
articole decente, scrise ca la carte:
De aici, timid, începe balul. Comentez în dreptul fiecărui
articol. O luăm uşurel, în crescendo. Presa ateistă greşeşte la detalii,
Evenimentul zilei o ia rău pe arătură, apoi presa ortodoxă pune cireaşa pe
tort. Mă scuzaţi: pe colivă.
Realitatea: Papa Francisc: Biserica NU ARE DREPTUL de a se amesteca în viaţa HOMOSEXUALILOR - Comentariu: Papa NU a declarat niciodată că Biserica nu ar avea dreptul “să
intervină spiritual” în viaţa homosexualilor, ci dimpotrivă. Papa NU a declarat
că femeia ar trebui să joace un rol cheie în deciziile Bisericii, a spus că
există o teologie a femeii în Biserică, ceea ce e cu totul altceva.
Adevărul: Papa Francisc: “Cine sunt eu să judechomosexualii?”. Suveranul Pontif susţine că aceştia trebuie integraţi în societate - Comentariu: Papa Francisc NU a afirmat
niciodată că orientarea gay ar fi acceptabilă.
ReporterNTV: Papa Francisc a hotărât să-i susţină pe homosexuali şi să accepte adopţiile de copii pentru cuplurile gay - Comentariu: Papa NU este pe punctul de a
schimba orânduirile Bisericii Romano-Catolice, nu se pune problema acceptării
cuplurilor gay şi a înfierilor de copii de către aceste cupluri. Tot articolul
pare a fi scris sub influenţa halucinogenelor.
Puterea: Papa Francisc, îndemnuri surprinzătoare despre familie,sex, divorţ, contracepţie şi homosexuali – Comentariu: Articolul este un colaj de citate corecte. Singurul lucru surprinzător este
titlul, probabil pentru că ziaristul a fost surprins, doar că nu ştim cum,
pozitiv sau negativ.
Napocanews: Biserica Catolică se reformează! Papa Francisc le cere preoţilor să nu discrimineze homosexualii şi divorţaţii - Comentariu: Nu, Biserica Romano-Catolică nu se
reformează, pentru că ştie mai bine ca noi toţi ce se află în spatele reformei.
Biserica reflectează, îşi cercetează doctrina, cercetează veacul, după care dă
răspunsuri adecvate. Adaptarea Bisericii nu e reformă, pentru că atunci ar
însemna să fie trădare şi ruină. În rest, articolul e onest.
Evenimentul zilei: ŞOC LA ROMA: Papa îi ia în braţe pe HOMOSEXUALI! Biserica Catolică acceptă ca aceştia să formeze CUPLURI şi să ADOPTE copii - Comentariu: Probabil cel mai deplasat articol, cu titlu tabloido-manelistic. Practic, e din alt film.
Cuvântul Ortodox: “Smeritul” Papa Francisc zguduie catolicismul: “CINE SUNT EU SĂ JUDEC PREOŢII HOMOSEXUALI? Nu homosexualitatea este problema...” – Comentariu: Se spune că aşa cum te loveşte fratele tau, nu te
loveşte nimeni. Dreptmăritorii ortodocşi mint cu acte în regulă atunci când îi
atribuie Sfântului Părinte indulgenţa faţă de preoţii homosexuali (cuvântul “preoţi”
este semănat intenţionat în citat, schimbând complet sensul întrebării).
Afirmaţia “nu homosexualitatea este problema” de fapt nu s-a făcut, pentru că
homosexualitatea chiar ESTE problema, păcatul e în continuare păcat, doar păcătoşii
sunt primiţi în biserică pentru a se oferi perspectiva conştientizării
păcatului şi renunţării la păcat. În rest, este articolul care citează cel mai
puţin, o face cel mai fals dar sfârşeşte din reflex cu o cateheză mică, la botul calului, plină de
cucernicie.
Mărturie Athonită: Papa Francisc, omul New Age în haină creştină, susţine homosexualitatea şi un “nou creştinism” antihristic - Comentariu: Deşi citează surse corecte, relatările sunt făcute selectiv, în sprijinul tezei
din titlu. Papa Francisc n-a vorbit nicăieri despre “un nou creştinism”, el este aproape de păcătosi, nu de păcat..
Descoperă: Anunţ neaşteptat de la Vatican: “Homosexualii şicopiii lor nu ar trebui să sufere din cauza prejudecăţilor Bisericii” – Comentariu: Titlul este un pseudo-citat şi sugerează că Biserica Romano-Catolică ar fi dispusă să
renunţe la “prejudecăţile” ei, adică la principiile ei legate de homosexualitate,
adică ceea ce până la urmă articolul nu afirmă.
Catholica: Ce a spus de fapt Papa despre homosexualitate.
Vă las să descoperiţi.
În final, vreo două semne, o întrebare şi o încercare de
răspuns. De remarcat că în presa occidentală, atunci când se face referinţă la
ceva spus de Suveranul Pontif, titlul conţine o citare EXACTĂ, fără dorinţă de
a face scandal. Acesta este un semn de relatare corectă. Este şi normal, pentru
că în esenţa lui personajul este neobişnuit, dar nu e ceea ce s-ar numi o
vedetă. Papa nu face rating, nu face panaramă, nu e urmărit de paparazzi. De ce
însă tratamentul în presa românească este, cu puţine şi notabile excepţii, pe
dos? În primul rând pentru că presa românească este, în raport cu acest
subiect, o presă de traducători. Adică ziariştii noştri nu au de-a face în mod
direct cu fenomenul, ci cu nişte relatări din presa internaţională. Cum, cu
puţine excepţii, presarii români ştiu doar engleză, sursele se restrâng foarte
mult, rămânând în picioare doar articolele scrise de americani. Cum americanii
au fibră teologică zero, fuşereala de peste ocean se transferă în presa
românească sub formă de fuşereală, pentru că din ceva prost nu se face nimic
bun. Aşadar, n-o să fie surse din presa franceză, italiană sau spaniolă pentru
că n-are cine să le caute. De asemenea, ziariştii români nu consultă presa
catolică de teamă să nu se contamineze cu virusul Zika, presupun. Deci n-o să
se uite peste nişte relatări serioase şi aşezate, nefiind vreme pentru aşa
ceva.
A doua explicaţie pentru caracterul cât se poate de precar a
abordărilor din presa românească este tabloidizarea, gustul teribil pentru
scandal care pluteşte la noi, ideea ca doar panarama vinde. De aceea scriem
articole ale căror titlu începe cu ŞOC, pentru că altfel românul nu dă click şi
nu citeşte, românul e larvar şi vrea şocat, iar ziaristul serviabil sare la
nevoia cititorului. Aici imaginaţia intervine ca un ingredient obligatoriu şi
titlul ori spune exact pe dos de ce spune articolul, ori şi titlul şi corpul
textului sunt pe dos cu realitatea. Se schimbă cuvinte, schimbându-se sensul în
ansamblu, se citează ceea ce nu s-a spus nicăieri, se minte gros şi împuţit,
totul ca să fie cititorul fericit şi în final să iasă banul. O bătaie de joc
care nu mai mişcă pe nimeni, o curvăsăreală de babilon fetid care mai nou
devine definiţia de dicţionar a “profesionalismului”. Un semn relevant, spun eu: MAJUSCULELE din titluri sunt poale-n cap, isterii de presă. Din principiu, refuz să citesc un articol al cărui titlu conţine majuscule. Acum a fost o excepţie.
A treia explicaţie încep s-o iau cât se poate de des în
calcul şi o numesc prejudecata ortodoxă. Îi mai spun uneori ortodoxia über
alles. E o mitologie brutală în care noi, ortodocşii, suntem chintesenţa
binelui, frumosului, inteligenţei (de fapt nu, a inteligenţei nu, pentru că noi
suntem smeriţi, noi n-o facem pe-a deştepţii), în vreme ce ceilalţi sunt forţe
malefice, întruchipări ale satanei, haite cosmice care ne înconjoară pe noi şi
ne muşcă, dar în faţa cărora rezistăm şi devenim mucenici. În această
mitologie, noi, ortodocşii, suntem posesorii adevărului absolut, în vreme ce în
jurul nostru se află suboameni care trăiesc de două ori în iad, o dată aici, pe
pământ, şi apoi dupămoarte. Printre ei, papa Francisc este o astfel de
chintesenţă a răului, un antemergător al lui antihrist perfid şi sperjur, venit
special pe pământ să distrugă tot, dar mai ales ortodoxia. Nu-i nimic, noi
rezistăm cu smerenie. Lecturate în cheia aceasta, oricare ar fi cuvintele
Sfântului Părinte, nu pot fi decât satanice. Iar, dacă nu sunt, adăugăm noi
nişte tuşe care nu există în original, dar care sigur există în intenţia
originalului, minciunile presei ortodoxe fiind întotdeauna adevărate în
spiritul lor. Am vrut să spun, în duhul lor.
Subliniez: nu toată presa românească este aşa. Nu toată presa este
tabloidizată, nu toţi mint din superficialitate, prostie sau rea voinţă. Nu
toată presa ortodoxă este crispată pe prejudecata neoiudaică a superiorităţii
absolute a ortodoxiei. Însă derapajele astea sunt mai multe la noi ca-n alte
părţi, din motivele pe care le-am arătat. Şi uite aşa se construieşte un
personaj “controversat”, după o vreme demonizarea celuilalt prinde rădăcini şi
se instalează în mentalul unora ce fiind ceva adevarat.
Multumim frumos.
RăspundețiȘtergere