Aşa deci, au diluat maglavaiţurile alea cu care dezinfectau
infecţiile numite spitale. Iar noi acum, cu conştiinţa civică erectă, trebuie
să lăsăm din mână telecomanda de la televizor, tastatura, lingura sau sapa şi
să protestăm. Mă străduiesc foarte mult să înţeleg anumite detalii şi nu-mi
vine nimic în cap, nu-mi vine şi pace. De exemplu, n-am să înţeleg în veci cum
vine treaba cu protestul. Adică de ce şi în ce scop eu, ca individ, eventual
alături de ţ indivizi ca să formăm o masă amorfă de indivizi însufleţiţi de
conştiinţă civică, mă prezint în faţa statului şi-i bat obrăjorul bucălat cu
degetul arătător, sau îl mângâi pe căpuţ, tot aia-i, adăugând explicativ: “Măi,
statule, păi se poate să mă furi tu pe mine la dezinfectanţi, măi?” Iar statul,
fire sensibilă, se lasă impresionat şi îşi cere scuze în mod public de la
manifestanţi, după care toţi ne dăm mâna, ne pupăm şi mergem la o bere cu tatăl
nostru, statul.
Probabil că sunt un troglodit, dar cred că am mai puţine
şanse să mă înţeleg cu statul decât să dresez un elefant turbat, pişcat de streche
şi care n-a mai băut apă de trei zile. E o chestie de echilibru de forţe, până
la urmă. Plus că elefantul te omoară şi gata, pe când statul te jupoaie de
impozite dar te lasă să trăieşti până-ţi creşte pielea la loc, ca să te mai
jupoaie o tură. În urmă cu câţiva ani m-am trezit cu o somaţie de la ANAF să-mi
plătesc contribuţia la sănătate. M-am dus la tanti la ghişeu s-o întreb dacă se
simte bine, că eu sunt asigurat, am şi doctor de familie, ce să mai plătesc?
Da, e adevărat, sunteţi asigurat ca profesor, acum trebuie să plătiţi şi pentru
veniturile făcute în ultimii cinci ani ca traducător. Nu pricep şi pace, păi de
ce să plătesc câtă vreme sunt deja asigurat şi plătesc? Îmi dă cineva două
paturi dacă merg în spital, două diagnostice, două porţii de mâncare, două
pături, două aspirine? Dacă ceea ce obţin este taman acelaşi lucru, de ce vreţi
să plătesc şi pentru al doilea loc de muncă? Cică aşa e legea.
Eu aş pune botul şi la democraţie, dacă aş şi că există o
minimă posibilitate ca cetăţeanul să influenţeze procesul legislativ. De
exemplu, să putem decide noi, pulimea, cine sunt aliaţii externi ai României. Sau
impozitarea. Ştiu că trebuie plătite impozite, dar nivelul de lăcomie al leviatanului
a depăşit cu totul orice limită a suportabilităţii. Calculaţi-vă impozitele şi
vedeţi că mai bine de 60% din ce câştigaţi se duce pe gura veşnic nesătulă a
statului. Niciodată în istoria omenirii n-a existat un nivel de subjugare ca în
timpul libertăţii şi al democraţiei noastre. Aş vrea să votez undeva să ne mai
slăbească. Da, ştiu, visez. E democraţie în sensul că putem alege care lup să
ne mulgă. Nu avem voie să decidem dacă vrem sau nu să fim asiguraţi medical.
Dacă aş fi liber şi stăpân pe câştigul meu, n-aş dori sub
niciun chip să fiu asigurat medical. Sunt pentru leacurile moşnegeşti şi
uncheşeşti, la rigoare şi băbeşti. Am rău de medicina alopată, vreau o abordare
holistică. Vreau homeopatie, acupunctură şi n-am nevoie să fiu asigurat pentru
a mă trata din farmacia mea. Pentru că sunt farmacist, la prima generaţie, e
drept, dar farmacist. Am o livadă de câteva hectare şi sunt vecin cu imaşul
vitelor din satul meu care e doar de zece ori mai mare ca livada mea. Cum să zic,
mă plimb prin farmacie, dorm vara printre medicamente sub cerul liber, iar când
lucrurile o iau razna mă tratez cu pălincă ardelenească şi cu slană cu boia.
Copiii mei nu sunt vaccinaţi şi degeaba încearcă cineva să-i ameninţe cu
injecţie pentru că nu cunosc conceptul. Fireşte, nu sunt liber şi stăpân pe
câştigul meu şi trebuie să plătesc pentru un lucru în care nu cred şi de care
nu am nevoie. N-ar fi singurul.
Dacă am fi cu toţii liberi şi stăpâni pe banii noştri, nici
n-ar trebui să protestăm pentru înşelătoriile endemice din sistemul medical de
sănătate. Am merge mâine încolonaţi doi câte doi, un băiat şi-o fată, şi-am
denunţa contractul de asigurare. Fireşte, dacă ar fi un contract şi nu un rapt,
o siluire a voinţei noastre şi un genunchi în gât. Dacă mâine jumătate din “asiguraţi”
ar denunţa unilateral contractele, domnii hoţi ar simţi singurul lucru pe care
trebuie să-l simtă: vântul suflând prin buzunare. Şi ar învăţa cu ocazia asta
că părţile dintr-un contract îşi datorează respect reciproc, altfel înţelegerea
se duce plutind pe apa sâmbetei. Şi nu ne-ar mai mulge aşa, ca pe oile la
strungă, dacă statul nu ne-ar mâna la muls jupindu-ne până la ultimul creiţar.
De aceea sunt eu împotriva protestelor la adresa sistemului
medical dacă ne lăsăm orbiţi de mărunţişuri gen diluarea dezinfectanţilor, sau plecarea
medicilor în străinătate, sau aspirina pe care trebuie s-o aducem de acasă.
Problema e faptul că toţi suntem captivii acestui sistem şi faptul că cineva a
închis uşa cu cheia ne răpeşte singura replică severă pe care i-o putem aduce. Unui
escroc, fie el şi de talia sistemului de sănătate, ar trebui să-i putem
întoarce spatele. Însă sistemul ne ia banii fără să-i pese dacă ne convine sau
nu, şi face cu ei exact ceea ce vrea. Medicii care fug de sărăcie şi jaful la
drumul mare din spitale sunt doar simptomele, nu adevăratele probleme ale
sănătăţii. Iar injecţiile cu bani, oricât de mari, nu vor satisface lăcomia
celor care aleg să ne fure. Experienţa a dovedit că nu putem noi cotiza cât pot
ei fura. Iar singurul mod în care îi poţi tempera pe hoţi este să te păzeşti de
ei. Însă atunci când hoţii beneficiază de protecţia statului, dreptul de a te
apăra îţi este anulat.
problema e ca la un moment dat poti ajunge in spital cu ceva mai grav, Doamne fereste. Si atunci bisturiul, care ar trebui dezinfectat, de fapt nu e, si te poti alege cu vreo hepatita sau cine stie, dupa care tragi o viata. sau poti sa si mori pentru ca aia au diluat dezinfectantul.
RăspundețiȘtergereDeci nu doar de furaciune e vorba, ci de furaciune la lucruri extrem de grave.
În chestiunea asta ești pur și simplu leneș și îți cauți o justificare, argumentația fiind contradictorie. Gen. Nu îmi convine e dar plătesc ca prostul și nu vreau sa ma revolt. Mult succes, cu atitudinea asta ești cu siguranță foarte fericit.
RăspundețiȘtergere„Când totalitatea cetățenilor nu vrea să se ocupe decât de treburile particulare, partidele (…) au toate șansele să devină stăpânele treburilor politice.
RăspundețiȘtergerePutem vedea atunci adesea pe scena mare a lumii (…) o mulțime reprezentată de câțiva oameni. Aceștia vorbesc singuri în numele unei majorități absente sau neatente; numai ei acționează în mijlocul unei nemișcări generale; ei hotărăsc în toate, după capriciul lor; ei schimbă legile și tiranizează după plac moravurile; și rămânem uluiți văzând în ce număr mic de mâini nevolnice și ticăloase poate cădea un popor mare.” Alexis de Tocqueville .... e din revista22 din articolul lui Liiceanu.
Mi se pare un contra-argument bun. Lipsa noastra de reactie poate insemna: inca le putem duce pe toate in spate, furati cat vreti, noi nu ne bagam,ne vedem de treaba; va judeca Dumnezeu, nu noi; sau suntem atat de prosti, ca nici nu observam ce se petrece, isi pot face ei jocurile cum vor, nimeni nu se supara. Am ajuns la concluzia ca fiecare tara isi are conducatorii pe care ii merita, desi mi se parea un cliseu fara acoperire, dar la ce nivel scazut de educatie si cultura exista la ora actuala, DA! Asta e nivelul nostru de educatie ca popor. Mai mult nu putem deocamdata, dar macar astia mai rasariti sa ia atitudine, poate ii mai scot din amorteala pe cei mai slabi.
Poate gresesc, habar nu am. Aceasta e pozitia mea de acum.