Una dintre cele mai mari piedici în calea adecvării noastre la real este faptul că gândim în termeni de obiecte, iar realitatea funcţionează pe bază de vectori. Altfel spus, cei mai mulţi dintre noi avem în vedere o realitate statică, iar aceasta se încăpăţâneză să fie dinamică. Adăugăm la asta faptul că lucrurile au căpătat viteză, lumea este din ce în ce mai fluidă, dar noi ne încăpăţânăm să ne amăgim considerând-o solidă 1) pentru că aşa a fost cândva şi 2) pentru că aşa ne este nouă mai uşor.
Hai să apelăm la o imagine. Să zicem ca ne aflăm în drumul unei avalanşe de zăpadă, sau a unei erupţii vulcanice, sau a unei alunecări de teren. Ne uităm, nu înţelegem, e prea greu. Dar scoatem aparatul foto şi luăm o imagine statică, pe care începem s-o analizăm. Din punctul nostru de vedere, e incomparabil mai confortabil să ne uităm la poză din toate unghiurile decat la realitate. Pornind de la poză, putem construi primele ipoteze, eşafodăm teorii care se bat cap în cap, întreprindem demersuri pe care ne place să le considerăm ştiinţifice. Între timp, avalanşa/erupţia/alunecarea de teren îşi face treaba cu viteză accelerată.
Numim cu acelaşi nume realităţi succesive, adesea diametral opuse, care se întind pe sute sau mii de ani. Avem superstiţia faptelor (credinţa că orice faptă are o anumită intepretare etern valabilă). Credem că noi suntem modelul antropologic de referinţă, lucru care ne permite să judecăm orice om din orice epocă şi orice arie culturală după propriile noastre repere imuabile. În treacăt facem tabula rasa cu toate motivaţiile, sentimentele, mobilurile, scopurile, prejudecăţile, credinţele pe care nu le împărtăşim noi. În general nu vedem esenţialul din cauza detaliilor, ori vedem esenţialul şi aruncăm peste bord detaliile, uitând că totul e necesar pentru a pricepe, şi esenţialul, şi detaliile.
Nu judecaţi, ne-a spus Iisus. Adică feriţi-vă să daţi sentinţe statice pe o realitate dinamică, pentru că automat o să părăsiţi realitatea în favoarea unor himere comode. Aruncaţi din vreme în vreme aceeaşi privire ingenuă, adică dispusă să vadă lucrurile aşa cum sunt, nu cum vrem noi să fie, şi veţi fi uimiţi să vedeţi mişcarea generală. Iisus Hristos este cel mai bun antidot la lenea noastră intelectuală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu