Mie-mi place explicaţia cu genetica. E magică. E imparabilă
(à propos, când v-aţi căutat ultima data de gene?). Cu genetica în mână, poţi
afirma orice, poţi explica totul, nimeni nu poate să te contrazică. Genetica
este de fapt noul esoterism, iar geneticianul este un iniţiat în mistere pe
care doar el le poate descifra. Restul sunt condamnaţi la tăcere şi admiraţie.
Într-o dispută pe probleme de genetică, n-ai decât o singură
şansă: să tragi tu primul. Auzi, de exemplu, că cutare s-a îmbolnăvită de ceva
scrofuloză. “E genetic”, zici atunci, apoi te retragi în turnul tău de fildeş cu
termopane. Nici n-are rost să te uiţi în urmă, i-ai dat gata pe toţi. Tanţa nu
se mai satură de Costel şi cei patruzeci de prieteni ai lui. “E genetic”.
Poporul român este compus din hoţi. “E genetic”. N-ai cum greşi, pentru că întotdeauna
un cromozom trebuie să dea seama de ceva.
Bolile pot fi explicate genetic. Nivelul de inteligenţă
poate fi explicat genetic. Temperamentul poate fi explicat genetic. Genetica
poate fi explicată genetic. Iar, dacă nu, măcar poate fi invocată ca o zeiţă
antică. Ceea ce-i acelaşi lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu