Frânturile zilei (XXVI)

În spatele multor acţiuni ale oamenilor se află sfidări metafizice. În limbaj teologic, este vorba despre luciferism, ca să înţeleagă mai mulţi despre ce este vorba. Sfidările metafizice sunt încercări de a contrazice principiile imuabile. Vane încercări, dar nici luciferismul n-a fost o întreprindere de succes. Ideea că ar exista planete locuibile este una dintre ele.

Ca să ne lămurim deplin în privinţa acestei imposibilităţi pure, începem prin a-i urmări rădăcinile. Primele relatări despre planete locuibile, cu iarbă roz şi cu oameni care au trei picioare, trăiesc cu aer şi sunt deplin fericiţi provin de la mesele de spiritism. Acolo, mediumurile care spuneau că intră în legătură cu spiritul lui Alexandru Macedon, al lui Napoleon şi al Cleopatrei, descriau cu lux de amănunte planeta Uranus şi alte planete pe care s-ar fi aflat marii oameni. Din motive imposibil de înţeles, nimeni nu intra în legătură cu spirite de iobagi, scutieri sau grăjdari, dar asta-i altă poveste.

Aceste relatări nu s-au pierdut, există jurnale întregi cu mesaje "de dincolo", care pot fi consultate. În treacăt fie spus, oamenii cu capacităţi de medium aveau un intelect foarte redus şi erau predispuşi isteriei. Vorbim despre personalităţi foarte sugestionabile şi permeabile unor influenţe despre care nu ştiau mare lucru. Sinceritatea lor nu conteaza, cât valorează sinceritatea celui lipsit de discernământ?

Ideea că ar exista mai multe lumi paralele nu s-a născut în literatura S.F. Toate religiile, dar toate, spun asta, în diferite forme mai mult sau mai puţin accesibile. Toate spun că accesul de la o lume la alta este imposibil pentru muritorii obişnuiţi, pentru că fiecare are condiţiile ei de existenţă care nu se repetă, unele imposibil de imaginat. Altfel spus, lumi în care spaţiul nu este o condiţie, în care timpul nu este o condiţie, în care culorile nu definesc nimic, dar sunt altele, inexistente în lumea noastră dar perfect legitime acolo. Raiul şi iadul teologic, cu cămărilor lor nenumarate, sunt ceea ce creştinismul spune despre lumile inaccesibile nouă in timpul vieţii.

În ce constă sfidarea metafizică? Să reduci toate lumile la a noastră, cu mici variaţiuni pe aceleaşi teme (schimbăm culorile, schimbăm raporturile temporale, schimbăm gravitaţia, dar în ansamblu lucrurile sunt fix aceleaşi, pentru că la condiţii nu se umblă), înseamnă să afirmi, în răspăr cu metafizica eternă, că Dumnezeu s-ar repeta. Altfel spus, ar fi legat de anumite lucruri mai puternice decât El, pe care ar trebui să le respecte, supunându-li-se. Dacă în toate lumile ar exista condiţia spaţiului, atunci Dumnezeu ar fi mai slab decât spaţiul. Dacă toate ar respecta timpul, atunci timpul ar fi deasupra lui Dumnezeu. Aceasta este sfidarea. În asta constă luciferismul.

Ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce lumea ştiinţifică participă la mascarada asta. Întâi de toate pentru că acesta este nivelul ei. Un conclav de oameni de ştiinţă care îndrugă tâmpenii pe care se prefac că le înţeleg nu este cu nimic mai bun, în raport cu adevărata intelectualitate, decât o muiere isterică povestind măscări la o masă care se mişcă în funcţie de nişte întrebări derizorii. Aşa-zisele "planete locuibile" există doar în nişte telescoape care decodează anumite informaţii în funcţie de nişte criterii stabilite tot de oamenii de ştiinţă "dornici" să descopere concordanţele dintre propria imaginaţie şi dovezile produse de propria imaginaţie. Niciun om care cunoaşte principiile nu poate lua în serios acest gen de "dovezi".