Să zicem că aveai norocul să trăieşti în Evul Mediu şi, trezindu-te dimineaţa, te întrebai cu ce-ai putea să-ţi umpli timpul. Simplu, căutai un intelectual care nu-ţi era la rânză. Veştile circulau lent, dar tot auzeai că în cutare catedrală este un tip care o arde apofatic, deci sigur e eretic. Nici vorbă să te apuci să vorbeşti ca un prost pe facebook, nu era epoca. O luai metodic, aveai toată dark age înainte, şi începeai cu lecturatul operelor. Lucru deloc facil pentru că nu apăruse încă formatul pdf. Deci urcai pe cal, dacă aveai tupeu, sau pe măgar ca să călătoreşti mai smerit, şi mergeai la ediţia princeps, care în principiu se afla în biblioteca unei mănăstiri cu care ordinul tău avea schimburi culturale.
După lectură, lucru care putea să-ţi ia câteva luni sau ani, pe baza notiţelor, te hotărai, dacă mai aveai chef, să porneşti o dezbatere. Formatul nu era cel al talk-show-urilor contemporane, în sensul că nu venea fiecare cu părerea lui, şi nici nu pleca toată lumea acasă cu aceleaşi opinii ferme cu care intrase în sală. La dezbatere participa un public avizat, oameni cu metafizică, dogmatică şi teologie grea în cap. La sfârşitul dezbaterii, care putea dura oricât şi nu era întreruptă de niciun moment publicitar, cel chemat să dea explicaţii fie era declarat eretic şi i se punea în vedere să retracteze şi să nu revină niciodată la opiniile anterioare, fie cel care chemase onorata adunare era făcut prost pe faţă.
Hai să vă dau şi un exemplu: Johannes Eckhart von Hochheim, cunoscut mai ales ca Meister Eckhart, a fost acuzat de erezie de către Papa Ioan XXII, pentru 28 dintre tezele sale. A avut doua dezbateri, prima la Cologne, în faţa unui conciliu format din prelaţi, a doua la Avignon, în direct cu Papa. Meister Eckhart nu a fost niciodată calificat ca eretic, nu a trebuit să-şi retracteze niciuna dintre afirmaţii. Papalitatea a scăldat episodul în epocă, beneficiind de moartea personajului la scurtă vreme, dar atunci când s-a cerut reabilitarea magistrului, în 1992, răspunsul a venit răspicat: Meister Eckhart nu poate fi reabilitat pentru că nu a fost niciodată condamnat, teologul fiind pe deplin ortodox.
Cam aşa se petreceau luptele de idei în epoca întunecată dinaintea Renaşterii. O imensă seriozitate, o implicare desăvârşită. Oameni care să te înţeleagă şi care să-ţi cântărească argumentele şi să le judece după un sistem de valori unanim recunoscut. Credinţa comună că ideile contează, că nu sunt nici păreri personale, nici opera hormonilor care-şi fac de cap. Gravitatea celor conştienţi că ideile mişcă lumea, şi că direcţia imprimată nu este indiferentă. Da, a existat o lume în care puteai fi şi papă, nu câştigai o dezbatere doar cu atâta lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu