Frânturile zilei (XXVII)

După ce epistemologia modernă a stabilit că adevărul nu poate fi decât cuantificabil, am alungat din câmpul realităţii tot ceea ce nu ar putea fi redat sub forma unui calcul. Prin această manevră isteaţă nu numai că nu ne-am apropiat mai mult de adevăr decât eram înainte, realitatea e că am întors spatele tuturor formelor de expresie a adevărului care nu conţin cifre. Ba, mai mult, se pare că ne-am procopsit cu un fetiş al numerelor mari care a legitimat, în ochii noştri, eroarea logică ad numerum. Pentru mintea noastră, o minciună care conţine numere se bucură de o puternică prezumţie de adevăr, şi nu poate fi răsturnată decât de alte numere.

De exemplu, teoria evoluţiei devine adevărată dacă o întindem pe câteva miliarde de ani. De ce nu se poate constata vreo urmă a evoluţiei în zilele noastre? Pentru că este un proces care are nevoie de miliarde de ani. Noi, dacă adunăm suficient de mulţi de zero, nu obţinem rezultatul zero, ci rezultatul ceva. Cam aşa funcţionează respectul pe care-l avem pentru numere foarte mari. Şi mai cunosc un exemplu: credinţa că există viaţă în universul vizibil, întemeiată pe estimarea numărului de galaxii la două-trei sute de miliarde. Estimarea probabilistică este mai degrabă poetico-mistică: nu se poate, dintr-un număr aşa mare, măcar vreo zece planete locuibile acolo tot trebuie să fie. Versuri albe.

Hai să facem un exerciţiu simplu: în partea din stânga punem o oaie fătată, o oaie cu miel, deci o oaie cu lapte. În dreapta punem zece mii de oi sterpe, oi care n-au fătat, care n-au miel, deci nici lapte. Ne uităm la oaia din stânga şi constatăm că are lapte, nu avem dubii. Ne uităm la turma imensă din dreapta şi ne întrebăm: oare niciuna să nu aibă lapte? Nu se poate, sunt zece mii, de zece mii de ori mai multe decât oaia cu lapte care stă singură lângă mine. Măcar douăzeci de oi cu lapte tot trebuie să se afle şi printre cele sterpe. Realitatea constatabilă experimentală ne va contrazice: oile sterpe rămân sterpe, indiferent cât de multe ar fi. Calitatea şi cantitatea nu se întâlnesc, o singură oaie cu lapte va da mai mult lapte decât zece mii de oi sterpe. Incomparabil de mult.

Ad numerum. Grecii ştiau că numărul nu constituie un argument, că invocarea lui într-o dispută de idei nu aduce nimic. Putem multiplica numărul de miliarde de ani până nu-l mai putem pronunţa, nu vom putea adăuga nicio valabilitate teoriei evoluţioniste. Putem multiplica numărul de galaxii ad nauseam, acest lucru în sine nu va aduce viaţa în univers. Fireşte, acest text nu se oferă să lămurească inanitatea darwinismului, nici caracterul de delir organizat al cosmologiei post-coperniciene. Acest text afirmă că doar numerele au o influenţă nefastă asupra ignoranţei noastre, printr-un exemplu accesibil oricărui ţăran care n-a pierdut legătura cu bunul simţ.