Frânturile zilei (XXV)

Dom’le, pegadogia asta e o chestie foarte perversă. În sensul că tot ceea ce pare de bun simţ când vine vorba de pedagogie, se dovedeşte în timp de o prostie înfiorător de costisitoare. Pe la începutul secolului XX, încă se învăţau limbile clasice cu aplicaţie pe texte autentice. Am cumpărat de la un anticar o ediţie completă a operelor lui Vergiliu în latină care are însemnări cât se poate de şcolăreşti pe marginea filelor. Copilul era adus în lumea oamenilor mari şi pus s-o dezlege, să se străduiască şi să priceapă. Era maturizat încetişor dar sigur. Era evident pentru toată lumea că fără Homer şi Cato nu iese om din tine. Cizmar, poate, dar om sigur nu.

Eh, şi-au venit pedagogii de şcoală nouă şi-au zis: Vai de noi şi de bieţii copii, e prea greu, copiii nu sunt interesaţi de asta, îi chinuim, opriţi masacrul, daţi-le copilăria înapoi. Au apărut metode destinate vârstei de la cinci ani la cinci ani jumate, apoi metode de la aproape şapte ani la şapte ani trecute fix. Noul cuvânt de ordine a fost adecvarea. Dacă nu eşti adecvat ca pedagog, te-ai ars, nu te cobori suficient la nivelul elevului, eşecul e pe capul tău. Tuturor le-a intrat în cap că nu e bine să le fie copiilor prea greu şi că este formal interzis să le deschizi curiozitatea în privinţa lumii adulţilor.

Acum suntem la cules şi ne plângem că tinerii nu mai vor în lumea oamenilor mari, că generaţiile nu se mai înţeleg între ele. Avem izolări ermetice pe grupe de vârstă pe care niciodată istoria omenirii nu le-a cunoscut. Dramatic este că ireversibil lumea adulţilor se contractă şi este înlocuită cu proiecţia onirică a copilăriei aşa cum a fost ea imaginată şi comercializată de nişte adulţi inadaptaţi. Copiii care vin acum, chiar şi să vrea, nu vor mai avea o lume a adulţilor în care să intre pentru că nu va mai exista una. Ce a mai ramas este în curs de implozie. În locul ei, contra cost, le vom ofer spaţiul isteric al copiilor târzii unde poţi face tot ce-ţi permite cardul de credit cu condiţia să ai unul şi să mai ai credit pe el. Cum spuneam, pedagogia este o chestie perversă.