Frânturile zilei (XXII)

Dom’le, ai voie să critici un popor? Adica să-l iubeşti atât de mult încât să-i arunci în faţă dezamăgirea? Să-i reproşezi că nu-i măreţ, că nu-i sublim, aşa cum ai vrea tu? Da, dar cu condiţia să nu fie poporul român. Poţi să-i critici pe americani, pe arabi, pe evrei, pe ruşi, pe francezi şi pe germani. Pe români, n-ai de ce. Ei sunt exact cum ai vrea tu să fie, şi încă ceva pe deasupra. Uneori mă gândesc că parabola femeii adultere, dacă Iisus ar fi venit în mijlocul poporului român, ar fi avut un sfârşit tragic. Păi noi o lapidam de voie, pentru că suntem toţi fără de păcat. Şi înainte s-o facem chisăliţă pe nefericita aia, ne-am fi bătut între noi care să arunce piatra primul.